Casă nouă

Gata, m-am mutat. A rămas să transfer pozele şi vreo două comentarii şi sunt la noua adresă: prindeclipa.com
Vă aştept în vizită :)

Guvernul decide

În urma ploilor torenţiale cu articole şi reportaje televizate despre viaţa de miere din Canada;
Având în vedere numărul tot mai mare de moldoveni care iau cu asalt oraşele canadiene;
Considerând că moldovenii care emigrează în Canada se arată extrem de satisfăcuţi de noua lor viaţa şi nu au nici cele mai mici intenţii de a se reîntoarce în ţara de origine;
Guvernul decide:
1. crearea de urgenţă a unei comisii pentru elucidarea cauzelor emigrării masive a cetăţenilor moldoveni şi luarea de măsuri pentru anihilarea acestui fenomen care periclitează viaţa socială, culturală şi economică a Republicii Moldova;
2. organizarea unor vizite de studiu în Canada pentru preluarea bunelor exemple în ceea ce priveşte modul de trai al cetăţenilor canadieni şi elaborarea unui plan de acţiuni pentru replicarea bunelor exemple în Republica Moldova;
3. construirea de urgenţă a cel puţin trei terenuri de joacă pentru copii în fiecare sector din capitală, cîte cinci terenuri de joacă în fiecare localitate urbană şi câte trei terenuri în localităţile rurale din Republică din fondurile speciale;
4. amenajarea grabnică a parcului Valea Morilor şi extinderea parcului de amuzament pe o suprafaţă egală cu cea a Rondului din Montreal (în acest sens vor fi invitaţi experţi din Canada pentru implementarea proiectului propriu-zis);
5. trimiterea fermierilor moldoveni în studii de vizită în Canada iar la întoarcere aceştia vor fi obligaţi să creeze în regim de urgenţă, cu subsidii guvernamentale, ferme agro-turistice pentru ca fiecare cetăţean să ştie cum creşte zmeura, piersicul şi harbuzul, cum se face vinul şi cum se coc plăcintele;
6. organizarea festivalurilor internaţionale săptămânal astfel încât capitala Republicii Moldova să devină un centru cultural european şi să atragă turişti şi vizitatori din toate colţurile lumii; printre aceste festivaluri, cel puţin unul va fi dedicat gayilor şi lezbienilor din Moldova;
7. adoptarea în termen de o săptămână a legii cu privire la zâmbetul american care va prevedea ca fiecare cetăţean să fie obligat să zâmbească cel puţin 4 ore pe zi. Nerespectarea legii va avea consecinţe grave asupra sănătăţii Dvs., cât şi amende în conformitatea cu codul administrativ;
8. alte puncte vor fi comletate de către Comisia (vezi 1);
9. fiecare cetăţean va trimite în termen de 15 zile câte o idee pentru dezvoltarea ţării şi reducerea drastică a emigrării la adresa: vlad@filat.md.

Semnat la data de 16 august, 2010.
Şef de guvern: Vlad Filat.

Friday Night

Dacă vrei să-ți scalzi privirea cu mișcări și corpuri senzuale ale unor tineri talentați acrobați, sau să-ți mângâi auzul cu ritmuri de dans, tot ce trebuie să faci e să te urci în metro, sau pe bicicletă și să vii în centrul orașului. În Montreal, nu există liniște și pauze nemuzicale. Fiecare colțișor poate doar într-o secundă fi transformat în scenă de dans sau spectacol, circ sau festival. Important e să ieși din casă, distracția se afla acolo unde nici nu-ți poți imagina. Orașul ăsta nu doarme niciodată.

Montréal complètement cirque

Festival International Nuits d’Afrique

Africa de Sud

Senegal

P.S. Totul în urma unei cine la un restaurant italian cu vin bun și tiramisu la desert; garantat, o seară perfectă. Iată ce înseamnă multiculturalitatea orașului.

Sete de romane

Am dat o fugă în pauza de masă până la cea mai frumoasă bibliotecă ever să-mi mai împrospătez visele. Ultimul timp, am încercat să citesc din mini colecţia de carte cu care m-am pricopsit de la Marea vânzare de carte ce are loc în fiecare primăvară. Majoritatea cărţilor sunt de specialitate, pe care le studiez când am chef. Romane n-am citit de mult, de vreo lună cred. Ultimul a fost Maïna, un roman de dragoste, despre o tânără, fiică de şef de trib, care-şi urmează iubitul preferând o viaţă de aventură, departe de tradiţiile tribale. N-am dus la capăt lectura romanului, fie din insuficienţă de vocabular francez pentru a înţelege toate nuanţele, fie că-i scris într-o manieră mai puţin captivantă.

Între timp am mai început să citesc alte cărţi, fiind sigură că voi găsi una de la care să nu-mi pot rupe privirea, s-o citesc dintr-o răsuflare. Însă de fiecare dată mă trezeam cu gândul tare departe. În rezultat, cartea era returnată.

Cartea este ca şi vinul. Dacă ai prins gustul unui vin bun, matur, nu mai eşti capabil să serveşti vinuri proaste. Am avut marele noroc să-l descopăr pe Eliade fiind încă pe băncile şcolii, de atunci am citit tot ce am găsit de el în librăriile din capitală. Reveneam la unele romane de câteva ori. Le citeam ca o înfometată şi trăiam împreună cu personajele drama, aventura sau comedia. Azi m-am întors iar la el, pentru că mi-i poftă de carte bună. Am găsit chiar un roman pe care nu-l întâlnisem până acum, fiind de fapt prima lui operă publicată în volum, Isabel şi apele diavolului. Tot de Eliade am mai găsit un tratat de yoga, el fiind primul european care a adus în occident cunoşterea despre yoga.

Un singur lucru mă deranjează, fiind departe de tot ce e românesc, continui să citesc în română, şi nu cresc, nu descopăr alţi autori, care cu siguranţă sunt ascunşi undeva prăfuiţi pe rafturi. Aştept recomandări de carte bună, cu care să-mi pot croi visele şi să pot zbura în lumea imaginară a celui ce s-a trudit să pună universul său pe hârtie.

Un angajat fericit aduce mai mulţi bani companiei

Este deja dovedit, angajaţii fericiţi aduc mai mulţi bani companiei. Salarii mai mari, bonusuri pentru idei noi, o parte a profitului distribuit angajaţilor, asigurări medicale, vacanţe mai lungi, promovarea leadershipului, ascultarea ideilor, înlăturarea pereţilor/barierelor între niveluri de management, managerii stau în aceleaşi birouri cu angajaţii, sunt doar câteva din ingridiente pentru creşterea profitului unei companii. Mai multe citiţi aici.

Orașul ce nu se grăbește

-         Bonjour et Bienvenue au bord! mă întâmpină șoferul meu favorit, cu o voce și o intonație de comentator de fotbal. Tot drumul am avut plăcerea să-l ascult, și să privesc fețele, care nedumerite, care zâmbitoare, la auzul acestui «Welcome» din tot sufletul.

Honore Beaugrand

Ajunși la stația de Metro, fiecărui pasager i se repetă : Merci, Bonjour and have a nice day! Un început de zi mai frumos nici nu se poate.

Radisson

Garshock sau ceaunel. Așa se numește noua mea frizură. Aseară după servici, am intrat în prima frizerie pe care am zărit-o pe St. Catherine, un fel de Ștefan cel Mare al nostru. Frizerița era ocupată și m-a rugat să aștept. Avea părul aranjat bine, și clienta de pe scaun la fel avea o coafură interesantă. Localul simpatic, fără pretenții, bine întreținut. Am decis să mă las pe mâinile ei.

Langelier

Cât timp mă tundea, o prietenă de-a ei, venită cu câinile, tocmai încheia o afacere la telefon. Prietena, italiancă, trecută de 60, avea nevoie de o persoană să o filmeze cum înoată în bazin timp de o ora și jumătate. Mi-am ciulit urechele cât am putut să aflu pentru ce are nevoie de acest filmuleț, însă așa și nu am aflat.

Cadillac

Garshockul de pe capul meu a ieșit bine după părerea italiencii și a frizeriței, care se pare că era braziliancă. Mi l-am luat, achitat tunsoarea, doar 20$, și pornit spre casă să-i fac o surpriză lui Iubi. A zis că-i place. Ce altceva putea să spună?

Assomption

Azi nu mi-am pus căștile la urechi. Am lăsat să-mi cânte melodia cu care mă trezisesem de dimineață:

Codrii mei frumoși
Prietenii mei dragi
Mmmmmmmmm
Mmmmmmmmmm
O iarbă verde
Un murmur dulce
Mmmmmmm
Mmmmmmmm

Iubi m-a rugat să nu mai cânt căci și lui îi este dor de Codri.

Viau

Timpul este ploios. Și îmi place. Urăsc doar perioada dinaintea ploiii când nu pot respira din cauza presiunii scăzute și a umedității excesiv de mari. Ieri seara trecuse un șuvoi frumos. Ne-am împins unul pe altul să ieșim să respiram o gură de ozon. Însă nu am ajuns departe și începu un alt șuvoi, exact cât să ne ude bine.

Pie-IX

Ne-am ascuns într-un Couche Tard, am căutat înghețată. Am găsit-o. Ploaia încetinise un pic. În drum spre casă, am mai descoperit un părculeț din apropiere, ascuns de copaci. Ne-am dat pe scrânciob. Pe înserate. Ploia se terminase. Nisipul de sub scrânciob era umed. Îmi aminti de mare.

Joliette

Ieri a venit Regina. S-a oprit în Halifax, după care va face o excursie prin Canada. În Quebec sigur că nu vine. Păcat. Nu întotdeauna vezi o regină, și înca nu orice regină. În schimb, ziarul de dimineață a descris în detalii cât costă vizita ei. Doar 1,1 mln $, plătiți de contribuabili.

Prefontaine

Duminică am ieșit în oraș, cu amicii noștri cu care nu ne văzurăm de ceva timp. Am stat la un concert, la altul, la al treilea. Eh! Prea multă cultură, adică evenimente culturale, prea mult de toate aici și prea puțin acolo.

Frontenac

Încă nu mă opresc să fac paralele. Încă mă simt ca într-o vacanță lungă, într-o țară străină știind că în curând mă voi reîntoarce. Orașul îmi este deja bine cunoscut. Dar am o senzație că în curând mă voi desprinde de el. Oare încotro?

Papineau

Am zic că ne-am luat în sfârșit canapea? Acum suntem așezați cu toate „actele” în regulă. În sfârșit am avut plăcerea să petrec un weekend în fața tv-ului, urlând goooool. Nice. Canapeaua ne-a dat mare bătaie de cap. Când ai prea multe opțiuni e mult mai greu să iei o decizie. Până la urmă am mers pe calea cea mai simplă, și cea mai ieftină – Ikea.

Beaudry

Vineri seara am fost la deschiderea festivalului de jazz. Apoi am mers la un concert cu bilet. Gil Scott. O figură legendară americană. Poet, cântăreț, artist, și activist. Dacă la Cocorosie sala era plină de adolescenți lgbt, aici erau oameni trecuți bine de 30. Muzică inteligentă.

Berri-UQAM

Mi-a plăcut sala, ca o corabie. Într-un capăt scena, în mijloc oameni în picioare, în celălalt capăt barul, iar lateral, două etaje cu balcon. Ne gasirăm un loc de șezut și am savurat din plin performance-ul. A ieșit simplu, fără tam-tam. Așa oameni nu au nevoie de prezentări și nici de podtantzovcă.

Saint-Laurent

Fără a-l asculta, ai crede că-i un vagabond. Cu un costum vechi, prea larg pentru el. Cu părul mare, nepieptănat, neberbierit, cu o șapca pe ochi. La primele fraze, publicul se exaltă. El spune lucrurilor pe nume și ia atitudine la orice se întâmplă în lume. În acea seară ne-a invitat To Be Peace, pentru că, zice el, pacea începe cu fiecare din noi.

Place-des-Arts

La concertul cu Cocorosie, la care fusesem la începutul lunii, am primit o altă doză de adrenalină. La fel, fete simple, fără aere de vedete, dar super talentate, sensibile, așa cum îmi place mie. Concertul a fost fenomenal. Mai puțin anturajul. Iubi zice că mi-e frică de ele, de lezbiene, care umpluseră sala. Vreo două cupluri de lânga noi, tot se pupau, se cuprindeau, se dădeau la mine. A fost tare ciudat!

McGill

Aici nu prea se face mare publicitate despre evenimentele culturale. Foarte ușor poți scăpa un artist care vine în Montreal, și despre care pur și simplu nu ai știut. Pentru că sunt sute! Doar festivalul de jazz, ce durează vreo două saptămâni, are peste 800 de concerte. Iar pe lângă acesta, mai sunt altele, plus alte concerte, alte spectacole, piese de teatru, opere, film. La anul cred că ne luăm concediu în această perioadă să reușim la toate.

Peel

Acest post a fost scris undeva la sfârșit de iunie. De atunci, multe cafele s-au răcit, în timpul scrierii altor povești.

Guy-Concordia

Ca de obicei mă așteaptă câteva deadlineuri puse de mine. Căci șefii îmi tot repetă că there is no rush, take your time, etc. Eu, care sunt obișnuită cu deadline-ri pe ieri.

Atwater

Montreal e orașul unde oamenii nu se grăbesc și își savurează viața. De acest lucru mă conving în fiece zi. Chiar dacă au case de carton, și lucruri made in China, lor li-i pofig. Ei se bucură de viață și o trăiesc din plin. Lucru cu care încet, încet, ne obișnuim și noi.

Răcoarea din Montreal

De-aș putea să transmit răcoarea ploii din Montreal peste toți cei ce sunt compleșiți de temperaturile nebune…

Aici plouă mărunt, ciobănește, cu mici reprize de soare înăbușitor. Casa s-a răcorit bine după canicula de săptămânile trecute. E perfectă pentru a sta la un film bun, cu un cocktail din lapte rece și o banană, sau înghețată cu afine și sirop de arțar. Pofte ciudate… O zi liniștită, cu vorbitul în group conference cu cei dragi, aflați în diferite colțuri de lume. Skype-ul ăsta e o minune atât de utilă.

Am reînceput cursul online de franceză. Trebuie să pregătesc une production orale despre activitățile extrașcolare pe care le-am practicat, cât și despre cele care aș fi vrut să le practic. Am realizat cât de mult le place copiilor activitățile extrașcolare, pentru că sunt făcute din plăcere, nu obligă, și nu au note de doi. Am mai observat că în școlile noastre nu există niște reguli pentru elevi, chiar dacă sunt, sunt prea neformale. Aș fi vrut să am și în liceul în care am învățat reguli precum interzicerea purtării hainelor care nu acoperă umerii sau buricul.

În playlist stă de câteva zile Air, abia cum îl ascult, printre tunetele și cântarea ploii. Vă las să contemplați și voi… poate, cumva prin telepatie, veți primi răcoarea mea.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.