Reţete Canadiene

Sunt o sumedenie de retete pentru aselenizarea și integrarea de succes în Canada. Fiecare își alege reteta pe gustul său, fiecare experiență, pînă la urmă, fiind foarte individuală.

Pe noi Canada ne-a întîmpinat în plină iarnă. O iarna pe care n-am mai vazut-o din copilărie. Chiar în primele zile ne-a vizitat o furtuna de zăpada, așa ca să simțim întru totul unde de fapt am ajuns. Am descoperit un oraș alb, cu zăpadă pînă la genunchi, ninsoare cîteva zile la rînd, o ninsoare care pișcă bine obrazul. Doar cartierul latin și graffiti, văzut pe multe clădiri, mai dau puțină culoare orașului. Restul abundă în alb.

-20, frigul pătrunde pînă la oase, pielea ustură, tenul extrem de uscat, părul electrizat, discomfortul fizic ajuns pînă la extremă. Se pare că anume așa a vrut să ne întîmpine pe noi Canada.  Totuși, halucinația de nou, altfel, total diferit, ne mai purta pe străzile largi, extra largi, cu cladiri de toate formele, mărimile și culorile.

Iată doar cîteva ingridiente ale retetei noastre canadiene pentru început.

Orașul

Primele zile am cutreierat orașul, atît cît se putea, sau atît cît rezistam frigului. Oricum, mai mult de două ore, cu intrări regulate în cafenele, nu rezistam afară. Prima impresie la ieșirea din metro în centrul Montreal-ului probabil n-o voi uita niciodată. Totul era atît de gigantic! Cu toate că mai fusesem pe continentul American, această grandoare îți dă o senzație de om-furnică într-un mușuroi de furnici, care de altfel, nu prea se grăbesc.

Locuința

În căutarea locuinței, am colindat o groază de străzi prin centrul orașului; știam toate stațiile de metro la perfecție deja, parcă-aș fi fost montrealeză get-beget. Ultimul apartament pe care trebuia să-l vizităm ne-a dat cele mai multe bătăi de cap, și nu în zădar. Am găsit anunțul pe kijiji.ca doar cu o adresă de email. Am trimis o scrisoare în engleză, ca să primesc un răspuns tot în engleză, din care din păcate mai mult am dedus, decît înțeles. Iată mesajul:

Așadar, ne-am pornit cu noaptea în cap ca să fim pe loc la 10.00. Inițial am crezut că a vrut să zică că va fi între 10.00 și 14.00. M-am înșelat însă, fata a avut în vedere data de 10 la ora 14.00. Timp de patru ore, am colindat toată zona, iar la 14.05 a venit și persoana cu care urma să ne întîlnim. Am semnat contractul imediat, căci oferta era prea bună, mult mai bună ca engleza fetei. În 5 zile am primit confirmarea și în a șasea zi de la momentul semnării contractului, ne-am mutat la prima noastră casă canadiană!!!

Strada

Locuim în cel mai picant cartier al orașului, Ville Marie, cartier destinat în particular celor din categoria lgbt. Cred că majoritatea conaționalilor de sex masculin s-ar încadra perfect în acest anturaj din punct de vedere vestimentar. Și n-o spun cu răutate, ci din marea mea admirație față de ținutele vestimentare ale pămîntenilor mei. Cu toate că, probabil, ar mai avea multe de învățat de la acești tineri simpatici și foarte colorați, de la coafură, depilare, ținută, machiaj, pînă la pantofi.

Sărbători

Am savurat din plin atmosfera sărbătorilor de iarnă. Ah!!! Doar luminile cît fac! Și toată nebunia cumpărăturilor, cadourilor. Extraordinar! În sfîrșit plăcerea de a merge la un club a revenit, iar clubingul în sine a însemnat dansat și chefuit într-o mulțime de oameni de toate vîrstele și toate culorile. Nonconformismul localnicilor este ceva deosebit, care nu complexează și nici frustrează, care te lasă să fii cine ești cu adevărat. O senzație tare adînc inhibată, dar care puțin cîte puțin își dă de știre… Pentru prima dată de sărbători nu m-am simțit singură.

Mai pe scurt, reteta noastră se bazează pe savurarea fiecărei clipe trăite aici, pe acest nou pămînt. Zi cu zi, se fac mai multe zile de cînd suntem plecați, sau mai bine spus, de cînd suntem la noua noastră casă. În fiecare zi aflăm lucruri noi care ne fac adaptarea mai ușoară. Cert este că mai avem nevoie de mult timp să ne simțim canadieni, avînd în vedere imensa gaură de diferențe între sistemul de unde venim și cel în care am decis să ne stabilim.

Iar pentru mîngîierea ochilor, poftim și un nițel de poze:

3 Răspunsuri

  1. „Pentru prima dată de sărbători nu m-am simțit singură”. – ce fain, sa mergi la capatul pamintului, departe de ai tai si tocmai acolo sa te simti cel mai putin singur…Noi insa ca niciodata anul asta ne-am simtit cei mai izolati…

  2. asta-i si paradoxul, cind ti se pare ca fiind printre ai tai ar trebuie sa-ti fie cel mai bine, si de fapt sa fie invers

  3. Am aterizat in Montreal de 4-5 zile si pana acum n-am cautat sa citesc bloguri despre ce au mai facut altii pe-aici si cand colo, imi scoate google acest link in cale.
    Faza tare e ca deocamdata locuiesc in Downtown, iar primele tale impresii tale se suprapun peste ale mele, mai ales ca am venit in plina iarna si am cunoscut ce inseamna -20😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: