Apoi să mă-ntorc acasă, în Moldova mea frumoasă

Merci Dianei, unei bune moldovence, cu inima plângândă de casă, pentru această piesă minunată, neauzită până azi.

Mai ești Moldovă frumoasă?

Uite că plouă…

Uite că iar plouă
Şi mirosul acestei ploi mă duce departe, în codrii Moldovei, în tabăra de altă dată, cu ţipete şi râsete, şi iubiri tăinuite.
Uite că plouă
Şi e senin în sufletul meu, contrar norilor ce acoperă cerul.
Uite că iar plouă
Şi oamenii sunt mai trişti, mai grăbiţi, cu capul plecat, ascunşi sub umbrele.

De ce te ascunzi de stropii acestei ploi binecuvântate?
Lasă-i să-ţi ude creştetul. Uită umbrela şi mergi desculţ.
Descreţeşte-ţi fruntea şi ridic-o spre cer să fie stropită de ploia din mijlocul verii.
Priveşte cum plouă atât de mărunt, şi lin, şi liniştit, într-un dans valsat de lacrimile cerului pe propriile ritmuri de pic-cu-pic.
Uite că plouă…

Tortillas vegetariene

Inspirată de jocul frumos dintre Argentina și Mexico, înfometată, dar și grăbită la concertul de jazz, am decis să-mi pregătesc repede o cină copioasă, plină în vitamine și calciu, și tare gustoasă. Ladies and Gentlemen, vă prezint Tortillas a la Prinde Clipa, în varianta vegetariană.
Așadar, ingrientele de bază: Tortillas și Salsa. Ingriente secundare alese aleatoriu, în dependență de ce oferă frigiderul dar și imaginația: 1 zucchini, 1 vânătă, 1 ardei, fasole, ceapă, cașcaval, oțet balzamic, susan și sare.
Se taie rondele zucchini, se aruncă în tigaia încinsă cu ulei, la vreo 2 minute se adaugă o jumătate de ardei tăiat în bucăți mari. Se acoperă cu un capac. Se amestecă din când în când. Amestecul se ia din tigaie cu o lingură cu găuri, așa încât tot uleiul să rămână în tigaie și se pune într-un vas. În vasul cu legumele încă aburinde se adaugă puțin oțet balzamic, puțină sare și susam, se amestecă. Între timp, într-o altă tigaie se pune la prăjit vânăta taiată nu mărunt. Se acoperă cu un capac, se adaugă sare, se amestecă. Vănăta abia prăjită (exact până în momentul în care prinde gata-gata să prindă o coajă, dar încă păstrându-și forma puhavă), scursă de ulei, se adaugă amestecului de zucchini și ardei. În a treia tigaie se toarnă un borcan de fasole, se adaugă o ceapă tăiată nu mărunt. Se amestecă la un foc mediu, se adaugă sare, piper măcinat. Se strivește. Se lasă la un foc mic pînă ce capătă o formă consistentă.
Într-o farfurie se pune o tortilla, se adaugă amestecul de legume, fasole, o felie de ardei, două felii de cașcaval, salsa, pătrunjel. Și Mexico a venit la tine acasă!

Apoi se împachetează pentru a ateriza în cavitatea bucală.

Bon appétit!

P.S. important: Timp de preparare – 30 minute.

Salată de paste

Paste fierte. Creveţi fierţi cu puțin mărar. Busuioc, origan și ceapă, toate în formă proaspătă. Două roșii. Tuna. Masline. Salată iceberg. Ulei de măsline. Sucul unei jumătăți de lămâi.

Bon appétit!

Cu cetăţenia ce facem?

Michaëlle Jean avea doar 11 ani când părinţii ei au emigrat în Canada. Au lăsat în urmă dictatura instaurată peste Haiti de către François Duvalier. Michaëlle îşi petrecea iernile în Quebec şi verile în Haiti. S-a şcolit la cele mai bune universităţi. A făcut jurnalism la Radio Canada şi CBC, implicându-se concomitent în activităţi de caritate. În 2005 a fost numită Guvernatorul General al Canadei, una din cele mai importante funcţii în stat, chiar dacă mai mult la nivel reprezentativ. Cu toate că trăieşte mai bine de 40 de ani în Canada, rădăcinile nu au fost uitate. A fost prima care a reacţionat la dezastrul din Haiti produs la începul acestui an. Iar Canada şi-a asumat rolul de lider în oferirea de asistenţă umanitară acestei ţări. Drept răsplată, pentru un serviciu impecabil în funcţia de guvernator general, dar şi pentru dedicaţia pentru Haiti, Michaëlle Jean este numită trimisul special al UNESCO în Haiti imediat după ce îşi încheie mandatul de cinci ani din funcţia ce-o deţine.

N-am citit nicăieri în presă că Michaelle Jean şi-ar depăşi atribuţiile, că şi-ar trăda patria. Or, despre care patrie putem vorbi în cazul ei? Ţara în care şi-a petrecut copilăria, care ia oferit identitatea care-o poartă şi nu poate fi schimbată? Ori ţara care i-a oferit adăpost în timpuri dificile, a şcolit-o şi a pregătit-o pentru un rol atât de important?

Dezbateri pe subiectul „patriotismului” am început a le avea încă dinaintea alegerilor din 2009, când mi se spunea că imigranţii din Canada n-au dreptul moral să participe la vot şi că cheltuielile legate de asigurarea accesului la vot nu ar fi justificate. Alţi sus-puşi funcţionari de stat îmi explicau că legal, legătura juridică cu o ţară este exprimată prin locul de reşedinţă permanentă pe care îl deţine un cetăţean. Şi atunci mă-ntreb, cu cetăţenia ce facem? Momentele subiective, precum cele de atașament de patrie, NEindifenţa faţă de tot ce se întâmplă în ţara în care te-ai născut, voi încerca să nu le ating aici. Mă interesează totuşi să ştiu dacă şi în acest an, li se va încălca dreptul imigranţilor moldoveni din Canada să voteze? Doar în Montréal locuiesc mai mult de 3000 de cetăţeni moldoveni, pe când, în alte ţări, cum ar fi Lituania, se asigură o secţie de votare pentru 15 alegători.

Litere cu melodie

Am observat de-o vreme că sunt atrasă de textele cu melodie.
Cele de lemn, chiar şi profunde, mă-ndeamnă să-nchid cartea lipsită de-armonie.
Îmi plac frazele scurte, pline de ritm şi de cântare, aşa încât, atunci cînd le citesc să pot dansa.

Tempoul frazelor mă ţine neclintită şi mă pofteşte să intru-n horă cu cel ce le-a încondeiat.
Emoţiile şoptite, silabele ritmate, mă-ndeamnă să fac parte din cântecul vibrant.

Bloguri valsate, cu pauze de tango, şi ritmuri de Paso Doble delectează citirea.
Iar cărţile line ca cerul senin , unde slova devine notă de pian alină simţirea…

p.s. tu unde îţi găseşti melodia?

Bestia din noi

Copiii sunt florile vieţii, nevinovaţi şi neprihăniţi. Poate. În primele luni din viaţă. Bestia se-arată doar un pic mai târziu, pe la doi-trei anişori, când lumea este atât de necunoscută şi vor să ştie totul acum cu interminabilele „de ce-uri”. Curtea bunicii mare, bună de explorare. Un bobocel aleargă după o rază de soare. Haţ. L-a prins să-l examineze, nici nu observă cum bobocul rămâne fără suflare. Interesul creşte. Să experimentăm pe câini, sau pe pisici. Îi apucăm de gât, îi sufocăm, îi turnăm odecolon pe gură. Din simplă curiozitate.

–         Mama, căţelul a murit.

–         Cum a murit, scumpete?

–         Aşa, l-am luat în braţe şi nu mai respira.

–         Ehhh, nu-i frumos aşa, mămicăi. Nu e bine să omori animale. Hai, dute la joacă şi să nu se mai repete, ai înţeles?

–         Îhî.

Copilul, copil rămâne. „Incidentul” este dat uitării şi explorarea continuă. Unii se întorc pe calea cea dreaptă, alţii experimentează toată viaţa. Cert e că nimeni nu acordă nicio atenţie acestor întâmplări, care, haideţi să fim oneşti şi să admitem că dacă n-am ucis, atunci mai mult ca sigur am fost martori unor asemenea „experimente”.

Aici, un incident de aşa natură poate provoca reacţii diverse din partea comunităţii, de la „OMG, sper că (pauză) câinile a murit rapid şi nu s-a chinuit”, doresc să nu mai văd acest copil în apropierea casei mele”, „dacă a fost în stare să facă aşa ceva unui câine, mai sunt doi paşi până a repeta fapta împotriva unui copil”, etc.Asociaţia pentru prevenirea cruzimii faţă de animale” urmează să deshumeze corpul animanului pentru investigaţii mai serioase. O altă Asociaţie s-a implicat deja să lucreze cu acest copil problematic, având în vedere că acesta nu poate fi pedepsit fiind încă minor.

Ignoranţa, indiferenţa, sau incapacitatea de a lua măsuri la timp, a explica, a lucra şi potoli bestia din noi crează adevăraţi monştri mai târziu. Monştri care de cele mai multe ori rămân nepedepsiţi, perpetuînd specia. Efectele le vedem în fiecare zi, aici, aici, aici şi aici.