Rentghen

Acolo

Spitalul Republican. Parter. Rece. Semi-întuneric. Iese un medic trecut bine de 50, foarte slab, cu părul ciufulit, ochii galbeni, tenul galben, nebărbierit. Halatul alb are mai degrabă o nuanţă surie, cu câteva găuri pe la buzunare. Nu este mirat de rîndul destul de mare care se formase. De fapt nu era rând, aşa noţiune încă nu există acolo. Ne invită pe toate în vestiar. Vreo 20 de femei. Ne spune să ne dezbrăcăm până la jumătate şi să ne scoatem cerceii. Femei de toate vârstele, formele, culorile. Vestiarul formează o cameră de 2 metri pe 3, cu un cuier lung plasat la mijloc. Fiecare îşi rezervă un cuier şi începe să-şi scoată hainele. Femeile mai tinere îşi ascund sânii, cele trecute de 40 sunt degajate simţindu-se ca la o paradă de care se pregătesc pentru a-şi etala celulita şi sânii mult prea lăsaţi. În vestiar deja se formează un rînd. În celelălalt capăt o uşă duce spre sala de radiologie. O privelişte demnă de lagările de concentrare. În sala de radiologie, foarte largă şi rece, stă la mijloc o capsulă, exact ca o mini navă cosmică, în care intri să ţi se facă Rentghenul. Ieşi din această evadare în timp cu un sentiment confuz şi cu dorinţa de a uita repede totul. Afară maşini luxoase şi glamour.

***

Aici

O clinică mică privată în care nu trebuie să scoţi niciun cent din buzunar. Totul e acoperit de asigurarea medicală publică. Eşti invitat să iei loc în sala de aşteptare, chiar dacă imediat eşti chemat la vestiar. Un vestiar rezervat doar ţie, ţi se dă un halat din ăla în care bagi mâinile şi te legi la spate. Ţi se explică că trebuie să te dezbraci până la jumătate, să-ţi scoţi cerceii şi să-ţi pui halatul. Nici n-ai reuşit să te pregăteşti că eşti chemată şi condusă spre sala de radiografie de un tânăr binefăcut, de culoare ciocălăţie, cu un accent pronunţat haitian. Te întreabă dacă nu cumva eşti însărcinată şi chiar dacă îl rogi de fiecare dată să vorbească mai lent şi să repete instrucţiunile, îţi răspunde cu multă răbdare şi bunăvoinţă. Te pune în zeci de poziţii pentru a-ţi face rentghenul. Spre sfârşit, te conduce spre vestiar şi te roagă să aştepţi. În două minute te anunţă că poţi pleca, rezultatele vor merge direct la medicul de familie. Ieşi confuză şi nedumerită că totul a fost atât de rapid şi civilizat. Afară nici glamour şi nici lux.

***

Şi mă întreb… scrisesem mai multe întrebări, însă îmi dau seama că sunt inutile. Vă las pe voi să le puneţi…