Preot moldovean?

De când sunt în Montreal nu încetez să mă minunez de lucrurile ce mă înconjoară, atât de simple, însă atât de frumoase, integre şi pline. În fiecare zi descopăr ceva minunat, un zâmbet, un om, o stradă, o casă, un sentiment. Totul este încă nou, diferit, mai bun, şi mai pozitiv parcă.

Mai fac paralele, chiar dacă ştiu că nu e relevant. Totuşi, să faci paralele între preoţii de aici şi cei din Moldova, cred că ESTE relevant. Până la urmă, sunt aceiaşi oameni, cu aceeaşi şcoală, cultură, educaţie, etc. Diferenţa, totuşi, este enormă. Am fost doar la două slujbe la prima biserică românească stabilită în Montreal, şi să spun că am rămas plăcut surprinsă şi impresionată, ar fi prea puţin. Acest Preot a ştiut să vorbească şi să transmită atâta bunătate celor câtorva zeci de enoriaşi care se adunaseră, cât să-mi ajungă pe mult timp înainte. Este acea bunătate şi lumină pe care n-am gasit-o, din păcate, la nicio biserică sau mănăstire din ţară.

Acum, premierul, din sursele sale (salariul deja l-a dat unei familii sărace; oare din ce surse mai trăieşte dacă e atât de milostiv?), ne trimite preot moldovean (cler al Mitropoliei Moldovei), să ne spovedească şi să ne lumineze cu credinţă. Oare câţi moldoveni vor alege să meargă la biserica unde acesta va ţine slujbe, sper fără conotaţii electorale?

Întâi „asociaţia comunităţii moldoveneşti”, acum religia, continuă să menţină acel hotar virtual chiar şi între diasporele româneşti de peste hotare. Nici aici, nu suntem lăsaţi să mergem la aceleaşi biserici, să ne bucurăm ÎMPREUNĂ de sărbătorile de Paşti şi de Crăciun, şi de Mărţişor, aşa cum era o dată, într-o limbă şi într-o credinţă, aşa cum se cuvine unui popor românesc. Pe cine sperie unitatea românilor de peste graniţele celor două state, unul de drept, iar altul artificial creat?