Eşti dependent de Facebook dacă…

Sunt dependentă de fb, pentru că e unicul instrument care mă mai leagă de continentul bătrân, de care m-am despărţit recent. Nu-mi imaginez cum altfel aş putea şti ce se mai întâmplă cu Angela, Irina, Livia, şi mulţi alţii, pentru că suntem în era fb, care a luat bine din terenul scrisorilor simple şi a emailurilor. Să scrii o scrisoare, îţi ia maxim o oră, plus alte 15 minute pentru a merge la poştă s-o expediezi. Să stai pe fb, îţi permiţi zeci de ore, să arunci o frază, un status update, o poză. Noi am uitat cum arată hârtia, stiloul şi timbrul. Un laptop, chiar dacă costă muuuuuult mai scump, e mai prietenos parcă decât un plic. Fb ne uneşte, ne leagă, dar şi ne distanţează în egală măsură.

Ce folos să ştiu că Irina merge diseară la baschet? Dacă nu mai ştiu de ea, Irina de altă dată? Cea care mă ţinea la poveşti seri îndelungate. La ce bun să aflu că pe Angela o enervează cac.md, însă să nu mai ştiu de Angela mea, care nu se mai oprea din vorbit când ne întâlneam? Facebookul ucide cuvinte, emoţii, legături.  

Totuşi sunt dependentă. Pentru că aflu alte opinii şi păreri despre evenimentele abordate în presă; regăsesc colegi nevăzuţi de ani de zile; doar aici am posibilitatea să fiu prietenă cu Lorena Bogza, Nata Albot, Dorin Chirtoacă, Obama, şi multe alte personalităţi, în viaţa reală, un aşa privilegiu îl au foarte puţini oameni.

Am început să scriu acest post, pentru că am vrut să fac referinţă la un articol despre The top five signs that you’re addicted to Facebook, dar m-au cuprins sentimentele şi-a ieşit un post numai bun pentru Mioritica. După acele puncte, s-ar părea că nu sunt dependentă, însă simt că sunt parte a unei mase largi de oameni dependenţi de fb, care-şi iau micul dejun şi cina în faţa acestuia.

Eh, de-am petrece la fel de mult timp pentru descoperiri şi cercetări, am trăi probabil într-o lume în care să încapă fiecare şi unde toţi ar trăi bine.