Casă nouă

Gata, m-am mutat. A rămas să transfer pozele şi vreo două comentarii şi sunt la noua adresă: prindeclipa.com
Vă aştept în vizită 🙂

Răcoarea din Montreal

De-aș putea să transmit răcoarea ploii din Montreal peste toți cei ce sunt compleșiți de temperaturile nebune…

Aici plouă mărunt, ciobănește, cu mici reprize de soare înăbușitor. Casa s-a răcorit bine după canicula de săptămânile trecute. E perfectă pentru a sta la un film bun, cu un cocktail din lapte rece și o banană, sau înghețată cu afine și sirop de arțar. Pofte ciudate… O zi liniștită, cu vorbitul în group conference cu cei dragi, aflați în diferite colțuri de lume. Skype-ul ăsta e o minune atât de utilă.

Am reînceput cursul online de franceză. Trebuie să pregătesc une production orale despre activitățile extrașcolare pe care le-am practicat, cât și despre cele care aș fi vrut să le practic. Am realizat cât de mult le place copiilor activitățile extrașcolare, pentru că sunt făcute din plăcere, nu obligă, și nu au note de doi. Am mai observat că în școlile noastre nu există niște reguli pentru elevi, chiar dacă sunt, sunt prea neformale. Aș fi vrut să am și în liceul în care am învățat reguli precum interzicerea purtării hainelor care nu acoperă umerii sau buricul.

În playlist stă de câteva zile Air, abia cum îl ascult, printre tunetele și cântarea ploii. Vă las să contemplați și voi… poate, cumva prin telepatie, veți primi răcoarea mea.

Curiozităţi canadiene

Îmi place curăţenia din Montreal, urăsc însă să fiu trezită de maşinile foarte gălăgioase dimineţile, care se ostinesc să aspire praful de pe drumuri până a păşi eu pe ele.

Îmi place aerul foarte curat al oraşului, însă nu suport căldura şi umiditatea din ultimele zile. De ce toată lumea îmi vorbea despre frigul din Canada (pe care nici nu l-am simţit), însă nimeni nu mi-a pomenit despre verile fierbinţi şi umede?

Privesc ciudat oamenii care îşi iau cina în Metrou, însă urăsc când cineva îşi deschide sticla de Sprite în tren şi stropeşte totul împrejur cu apa dulciu-verzuie.

Mă păleşte un dor să văd câini vagabonzi, copii care cerşesc, oameni care ţipă plini de furie. Liniştea şi calmul e dăunător unui creier mioritic.

Mă enervează vânzătoarea care îmi ia produsul returnat cu un zâmbet larg pe buze, îmi returnează banii şi încă mulţumesc îmi spune.

Mă umplu de furie când încerc să traversez o stradă pe bicicletă şi toate maşinile se opresc pentru a-mi ceda trecerea, iar alţi şoferi nesimţiţi îşi scot chiar capul pe geam şi mă îndeamnă foarte amabil să trec atunci cînd sunt nesigură.

Mă supără şoferul autobusului care-n fiecare dimineaţă îmi zîmbeşte şi-mi dă bineţe, iar la ieşire îmi urează o zi bună.

Eh, de atâtea supărări, nici nu mă trage să scriu pe blog. Prea tristă şi neinteresantă e viaţa aici. Nici măcar n-ai motiv să te superi, să trânteşti, să ţipi, să fii nesimţit. Ce ţară e asta?

Thank You!

În Moldova am lucrat în 5 organizaţii diferite: de stat, internaţionale şi locale. În Moldova am observat că pentru a obţine un mulţumesc de la şefi trebuie să faci eforturi supraumane, să lucrezi 10 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, şi doar atunci când pleci să afli că ai fost apreciat, însă şi această apreciere fiind spusă cu o jumătate de gură. Nu, nu trebuie să fii perfect şi să ai angajaţi perfecţi, pentru că perfecţiunea rar se întâlneşte, însă atunci când spui un mulţumesc subalternului şi nu uiţi să-i aminteşti cât de mult înseamnă munca lui pentru companie, angajaţii devin mult mai motivaţi, chiar dacă au salarii mizere.

În doar trei luni de experienţă profesională canadiană, şi în doar 5 luni de Canada în general, am auzit mai multe „thank you for your wonderful job” decât în Moldova în întreaga viaţă. Flori, cărţi poştale cu un „Thank you, you are great!”, scrise chiar de mâna şefilor (nu de secretare), este un lucru normal aici.

Nu vreau să critic sau să-mi vărs frustrarea adunată în Moldova. Vreau doar să invit pe cei care au mai rămas acolo să înceapă schimbarea cu ei înşişi. Fiecare are un subaltern, chiar şi servitoarea sau şoferul companiei. Poţi începe să spui un mulţumesc pentru că ţi-a şters praful de pe masă sau pentru orice alt serviu făcut. Un mulţumesc nu costă nimic, însă aduce atâta satisfacţie, cât 10 salarii la un loc, în plus măreşte productivitatea de cel puţin 10 ori.

Odiseea Jobbingului

După ce ne-am aşezat frumos, ne-am desfăcut bagajele, sărbătorit sărbătorile, dezmeticit ce şi unde, şi cel mai important, după ce am aşteptat 2 săptămâni instalarea internetului, a început frumoasa odisee a căutatului de lucru. Şi dacă crezi că găsirea unui job e muncă uşoară, te înşeli. Căutatul de lucru este un fel de muncă dar neremunerată. Te trezeşti dimineaţa, îţi serveşti frumos cafeluţa, deschizi calculatorul şi dă-i bătaie, cu mici pauze la prânz şi la o altă cafea. Şi de fapt, această zi de lucru, durează mult mai mult decât obişnuitele 8 ore lucrătoare. Am încercat toate metodele posibile:

  1. website-ri simple cu anunţuri (craiglist, kijiji)
  2. website-ri de recrutare (hunt, jobboom, monster)
  3. website-ul oficial al guvernului (emploiquebec)
  4. website-rile companiilor în care cred că aş vrea şi aş avea şanse să mă angajez.

Pentru fiecare anunţ se trimite un CV şi o scrisoare de motivare adaptată cerinţelor jobului. Spre exemplu, dacă în anunţul de recrutare sunt enumerate următoarele cerinţe: autonomie, discreţie, atenţie la detalii, acurateţe, iar tu scrii că eşti: creativ, dinamic şi numaiştiuce, i-aţi rămas bun de la acest job. Deci, şmecheria este ca în CV şi scrisoarea de motivare să se regăsească în mare parte aceleaşi cuvinte din anunţ, dar nici copy-paste nu faci 😉

Metoda numărul 1 în cazul meu a eşuat. Propunerile care le-am primit în urma aplicării acestei metode au fost de genul:

  • Foarte bun CV. Aici ai şanse de creştere, de venituri de peste 100k, dar va trebui să începi să lucrezi neremunerat primele 6-8 luni. Aşa încep toţi, dacă treci cu succes perioada de testare + învăţare, ai şanse să te angajezi şi să ajungi la venituri cosmice.
  • Ai un CV de professional, este un job de entry level, dar te luăm. Ok, semnăm contractul. Hopa! O clauză prin care mă oblig să rambursez 75% din salariu, în cazul în care plec mai devreme de 3 luni.
  • Compania noastră-i cea mai tare dintre cele mai tari. Şanse de creştere profesională, ajungi manager în scurt timp, cu o garanţie a unui venit de peste 75k. Interviu super sofisticat, ca după prima zi de lucru (ei o numesc al doilea interviu) să-mi dau seama că e direct marketing adevărat doar că în stil canadian.

Metoda numărul 2 n-a mers în nicio direcţie. Doar un apel prin care au văzut că nu cunosc franceza şi mi-au promis că mai revin în cazul în care… blabla.

Metoda numărul 3 e moartă pentru mine, iar din acelaşi motiv că nu cunosc suficient de bine franceza. (După atâtea obstacole întâlnite din cauza necunoşterii limbii oficiale, tot mă întreb, ce naiba caut aici?).

Metoda numărul 4 a dat roade! Mi-am pus CV-ul şi scrisoarea pe unul din site-rile companiilor unde mi-ar place să lucrez, ştiind că mari şanse nu am, totuşi am încercat. În două săptămâni am fost telefonată, un fel de interviu la telefon: de ce vreau să lucrez la ei, de ce cred că sunt potrivită pentru compania lor, sunt de acord să lucrez la banii ăştia, după ce am răspuns încrezută la toate întrebările, m-au invitat la interviu cu HR administrator. Interviul a avut loc peste o săptămână, o experienţă foarte plăcută, în sfârşit am dat peste oameni normali, care nu vor doar să profite de pe seama mea, dar chiar să mă pună pe un post care să mi se potrivească cel mai bine. După interviu am făcut nişte testări la calculator. A urmat al doilea interviu cu managerul departamentului, şi al treilea interviu cu un alt manager. În total, procesul a durat 5 săptămâni, iar de 4 zile, sunt în biroul meu, din geamul căruia se vede un părculeţ drăguţ, cu un job full-time şi care corespunde experienţei mele dar şi a aşteptărilor salariale, cu oameni normali, anglofoni, care sunt destul de friendly. Încă mă mai pişc dimineţile să văd dacă visez sau dacă chiar trebuie să mă trezesc ca să merg la servici!

Primul job

Am promis să scriu despre așa zisul primul job. Pentru mine, acest job este unul temporar, care aduce ceva bănuți în casă și care permite să ai timp pentru căutare de job adevărat.

După ce timp de o lună am trimis în disperare zeci de CV-ri, mi-am făcut profil pe n pagini de angajare, am fost la vreo 7 interviuri, și cel mai important, după ce am realizat că banii se duc mult mai repede decât era planificat, intram încet în disperare, care din când în când se transforma în iritare, frustrare, și tot felul de emoții covârșitoare. Tot entuziasmul din prima luna s-a evaporat, a rămas doar semnul de întrebare, când vor intra în casă primii bani, voi avea cu ce plăti chiria la sfârșitul lunii, etc.?

Și ca în toate poveștile, apare îngerul păzitor care îți spune, Cum, nu ți-am spus de jobul ăsta? Sună la acest număr și mergi să te angajezi, e simplu și sigur.

Este acel job, de numărat chiroane, unde e imperativ să cunoști franceza. Așa m-a speriat angajatorul la telefon. Am insistat însă, am vorbit chiar și în franceză încercând să demonstrez că eu înțeleg și chiar știu să spun cîteva fraze generale. Am fost la interviu, am trecut testul de matematică simplă și am primit prima comandă.

Inventariere, număr și renumăr marfa din diverse magazine, o introduc în baza de date, o notez pe BEVE-ul de inventariere, admir colecțiile noi și vechi ale celor mai scumpe magazine din oraș, cunosc toata marfa de la Sport Expert (am lucart mai mult de 15 ore acolo), de la Château, Bedo, Gap, Boss, etc. Deci, nu număr chiroane, ci haine, încălțăminte, șireturi, și tot felul de prostii pe care nu le-am mai văzut în viața mea, de exemplu protectoare ale organelor sensibile, chiloți, cravate, butoniere, ochelari de la 39$ la 999$, și tot așa mai departe. Iar seara, înainte de culcare, văd doar coduri de bare 🙂

Este job pentru studenți, imigranți, dar și persoane care vor să câștige un ban în plus. Am văzut și quebecoși mai în vârstă, care de sigur n-au uitat să-mi aducă aminte că aici limba oficială e franceza, și i-au făcut observație managerului care îmi vorbea în engleză.

Săptămâna aceasta urmează să primesc primul cec, motiv de sărbătoare!

Important e că acest job mi-a oferit posibilitatea să văd o altă față a Canadei, care este atât de diferită de Moldova, unde totul se bazează pe profesionalism, atitudine și motivație. Dacă insiști, dorești și ești motivat, atunci poți reuși!

They still need your help!