Friday Night

Dacă vrei să-ți scalzi privirea cu mișcări și corpuri senzuale ale unor tineri talentați acrobați, sau să-ți mângâi auzul cu ritmuri de dans, tot ce trebuie să faci e să te urci în metro, sau pe bicicletă și să vii în centrul orașului. În Montreal, nu există liniște și pauze nemuzicale. Fiecare colțișor poate doar într-o secundă fi transformat în scenă de dans sau spectacol, circ sau festival. Important e să ieși din casă, distracția se afla acolo unde nici nu-ți poți imagina. Orașul ăsta nu doarme niciodată.

Montréal complètement cirque

Festival International Nuits d’Afrique

Africa de Sud

Senegal

P.S. Totul în urma unei cine la un restaurant italian cu vin bun și tiramisu la desert; garantat, o seară perfectă. Iată ce înseamnă multiculturalitatea orașului.

Anunțuri

Orașul ce nu se grăbește

–         Bonjour et Bienvenue au bord! mă întâmpină șoferul meu favorit, cu o voce și o intonație de comentator de fotbal. Tot drumul am avut plăcerea să-l ascult, și să privesc fețele, care nedumerite, care zâmbitoare, la auzul acestui «Welcome» din tot sufletul.

Honore Beaugrand

Ajunși la stația de Metro, fiecărui pasager i se repetă : Merci, Bonjour and have a nice day! Un început de zi mai frumos nici nu se poate.

Radisson

Garshock sau ceaunel. Așa se numește noua mea frizură. Aseară după servici, am intrat în prima frizerie pe care am zărit-o pe St. Catherine, un fel de Ștefan cel Mare al nostru. Frizerița era ocupată și m-a rugat să aștept. Avea părul aranjat bine, și clienta de pe scaun la fel avea o coafură interesantă. Localul simpatic, fără pretenții, bine întreținut. Am decis să mă las pe mâinile ei.

Langelier

Cât timp mă tundea, o prietenă de-a ei, venită cu câinile, tocmai încheia o afacere la telefon. Prietena, italiancă, trecută de 60, avea nevoie de o persoană să o filmeze cum înoată în bazin timp de o ora și jumătate. Mi-am ciulit urechele cât am putut să aflu pentru ce are nevoie de acest filmuleț, însă așa și nu am aflat.

Cadillac

Garshockul de pe capul meu a ieșit bine după părerea italiencii și a frizeriței, care se pare că era braziliancă. Mi l-am luat, achitat tunsoarea, doar 20$, și pornit spre casă să-i fac o surpriză lui Iubi. A zis că-i place. Ce altceva putea să spună?

Assomption

Azi nu mi-am pus căștile la urechi. Am lăsat să-mi cânte melodia cu care mă trezisesem de dimineață:

Codrii mei frumoși
Prietenii mei dragi
Mmmmmmmmm
Mmmmmmmmmm
O iarbă verde
Un murmur dulce
Mmmmmmm
Mmmmmmmm

Iubi m-a rugat să nu mai cânt căci și lui îi este dor de Codri.

Viau

Timpul este ploios. Și îmi place. Urăsc doar perioada dinaintea ploiii când nu pot respira din cauza presiunii scăzute și a umedității excesiv de mari. Ieri seara trecuse un șuvoi frumos. Ne-am împins unul pe altul să ieșim să respiram o gură de ozon. Însă nu am ajuns departe și începu un alt șuvoi, exact cât să ne ude bine.

Pie-IX

Ne-am ascuns într-un Couche Tard, am căutat înghețată. Am găsit-o. Ploaia încetinise un pic. În drum spre casă, am mai descoperit un părculeț din apropiere, ascuns de copaci. Ne-am dat pe scrânciob. Pe înserate. Ploia se terminase. Nisipul de sub scrânciob era umed. Îmi aminti de mare.

Joliette

Ieri a venit Regina. S-a oprit în Halifax, după care va face o excursie prin Canada. În Quebec sigur că nu vine. Păcat. Nu întotdeauna vezi o regină, și înca nu orice regină. În schimb, ziarul de dimineață a descris în detalii cât costă vizita ei. Doar 1,1 mln $, plătiți de contribuabili.

Prefontaine

Duminică am ieșit în oraș, cu amicii noștri cu care nu ne văzurăm de ceva timp. Am stat la un concert, la altul, la al treilea. Eh! Prea multă cultură, adică evenimente culturale, prea mult de toate aici și prea puțin acolo.

Frontenac

Încă nu mă opresc să fac paralele. Încă mă simt ca într-o vacanță lungă, într-o țară străină știind că în curând mă voi reîntoarce. Orașul îmi este deja bine cunoscut. Dar am o senzație că în curând mă voi desprinde de el. Oare încotro?

Papineau

Am zic că ne-am luat în sfârșit canapea? Acum suntem așezați cu toate „actele” în regulă. În sfârșit am avut plăcerea să petrec un weekend în fața tv-ului, urlând goooool. Nice. Canapeaua ne-a dat mare bătaie de cap. Când ai prea multe opțiuni e mult mai greu să iei o decizie. Până la urmă am mers pe calea cea mai simplă, și cea mai ieftină – Ikea.

Beaudry

Vineri seara am fost la deschiderea festivalului de jazz. Apoi am mers la un concert cu bilet. Gil Scott. O figură legendară americană. Poet, cântăreț, artist, și activist. Dacă la Cocorosie sala era plină de adolescenți lgbt, aici erau oameni trecuți bine de 30. Muzică inteligentă.

Berri-UQAM

Mi-a plăcut sala, ca o corabie. Într-un capăt scena, în mijloc oameni în picioare, în celălalt capăt barul, iar lateral, două etaje cu balcon. Ne gasirăm un loc de șezut și am savurat din plin performance-ul. A ieșit simplu, fără tam-tam. Așa oameni nu au nevoie de prezentări și nici de podtantzovcă.

Saint-Laurent

Fără a-l asculta, ai crede că-i un vagabond. Cu un costum vechi, prea larg pentru el. Cu părul mare, nepieptănat, neberbierit, cu o șapca pe ochi. La primele fraze, publicul se exaltă. El spune lucrurilor pe nume și ia atitudine la orice se întâmplă în lume. În acea seară ne-a invitat To Be Peace, pentru că, zice el, pacea începe cu fiecare din noi.

Place-des-Arts

La concertul cu Cocorosie, la care fusesem la începutul lunii, am primit o altă doză de adrenalină. La fel, fete simple, fără aere de vedete, dar super talentate, sensibile, așa cum îmi place mie. Concertul a fost fenomenal. Mai puțin anturajul. Iubi zice că mi-e frică de ele, de lezbiene, care umpluseră sala. Vreo două cupluri de lânga noi, tot se pupau, se cuprindeau, se dădeau la mine. A fost tare ciudat!

McGill

Aici nu prea se face mare publicitate despre evenimentele culturale. Foarte ușor poți scăpa un artist care vine în Montreal, și despre care pur și simplu nu ai știut. Pentru că sunt sute! Doar festivalul de jazz, ce durează vreo două saptămâni, are peste 800 de concerte. Iar pe lângă acesta, mai sunt altele, plus alte concerte, alte spectacole, piese de teatru, opere, film. La anul cred că ne luăm concediu în această perioadă să reușim la toate.

Peel

Acest post a fost scris undeva la sfârșit de iunie. De atunci, multe cafele s-au răcit, în timpul scrierii altor povești.

Guy-Concordia

Ca de obicei mă așteaptă câteva deadlineuri puse de mine. Căci șefii îmi tot repetă că there is no rush, take your time, etc. Eu, care sunt obișnuită cu deadline-ri pe ieri.

Atwater

Montreal e orașul unde oamenii nu se grăbesc și își savurează viața. De acest lucru mă conving în fiece zi. Chiar dacă au case de carton, și lucruri made in China, lor li-i pofig. Ei se bucură de viață și o trăiesc din plin. Lucru cu care încet, încet, ne obișnuim și noi.

Cocorosie à Montréal

Neordinarul întotdeauna m-a atras. Neordinarul compleșit cu emoții mă amețește. Le ascult pe Cocorosie de nu mai știu cît timp, și nicio clipă nu m-am gândit că voi ajunge la concertul lor. De-o modestă frumusețe, de-o simplitate fascinantă, de-o complexitate excepțională, pur și simplu m-au înnebunit.

Sunt concerte în timpul cărora mă uit mai mult la ceas decât pe scenă. Sunt concerte de la care plec după primele trei piese. Și sunt concerte care mi se par prea scurte și infinit de lungi. Concertul de azi seară a fost excepțional prin simplitatea interpreților și complexitatea spectacolului. Am fost acolo prezentă toate piesele, și le-am trăit. Am prins clipa!

Donnez-moi de l’oxygène

Vara a început frumos și plin. Aseara a fost deschiderea Francofoliei, o adevărată nebunie. Cele câteva scene cu concerte care aveau loc în paralel ne-a pus bine pe fugă de la unul la altul. Nici nu-mi imaginam că-n Place des Arts pot fi amlasate atâtea scene. Am urmărit câte puțin din toate, însă cu adevarat ce m-a frapat a fost spectacolul Dianei Dufresne, o adevărată legendă pentru Quebec și multe alte țări francofone. Excentrică, nebună, extrem de talentată, la ai săi 66 de ani a reușit să exalteze publicul francofon, transmițînd la fel de multe emoții ca acum zeci de ani în urmă. Hiturile ei mai sunt și azi fredonate.

Festivalul mai durează câteva zile și vă invit să nu-l ratați. Pentru o integrare de succes e bine să cunoști valorile culturale ale Quebecului.

Yoga mat

Sunt mazohistă să spun că-mi place să simt febra musculară? De câteva zile am început serios să folosesc yoga mat-ul procurat recent de la Winners. Nici nu ştiam că acolo poţi găsi multe lucruri bune la preţuri pământeşti. Am luat acest covoraş pentru că scria că-i bio. Sunt dusă un pic, ultimul timp, şi eu pe valul bio. Cred că atunci când voi merge în Moldova unul din primele şocuri va fi să văd că gunoiul aşa şi nu se reciclează.

Covoraşul meu bio ieri a avut privilegiul să iasă în lume. L-am dus în curtea foarte mare a companiei în care lucrez pentru a-l utiliza împreună cu mulţi alţi colegi, inclusiv prima doamnă, timp de 45 de minute de yoga. Atmosfera care trebuia să fie una deosebită, fusese oarecum iniţial deranjată de ţipetele învăţătorilor care ieşiseră în grevă generală. Zgomotul însă se mistui în primele minute când intreasem în „transă”. Iar spre final, în savasana, începu să picure mărunt. Mirosul de iarbă proaspăt tăiată, strigătele de copii, zgomotul de oraş, toate se amestecaseră într-un frumos cocktail de relaxare. A fost una din seriile de activităţi „for promoting the benefits of healthy activity” pe care le organizează compania şi pe care încerc să nu le ratez.

Canadian Olympic and Paralympic Athlete Parade

Azi Montrealul a aplaudat olimpicii şi paraolimpicii Canadieni ai Jocurilor 2010 care s-au desfăşurat în Vancouver. Au mărşăluit toţi medaliaţii, jucătorii şi susţinătorii Olimpiadei din acest an.

Canadienii încă o dată s-au simțit mândri să poarte steagul cu frunza de arțar. Această paradă a fost unică pentru că rar se întâmplă să ai ocazia să vezi toți olimpicii laolaltă; rar când olimpicii pot să se bucure de atâta atenție, dragoste, respect și mândrie din partea propriului popor. Pentru copii, este un eveniment memorabil pentru întreaga viața. Este o paradă a unor modele demne de urmat, personalități care inspiră încredere că visul poate deveni realitate prin multă credință dar și efort. Un popor bogat în personalități de o așa talie, este un popor binecuvântat. Azi m-am simțit parte din el.

Am dat din mână salutând jucătorii ca un copil și m-am bucurat de rând cu toți, francofonii, cât și anglofonii, pentru că într-o asemenea zi dispar neînțelegerile și oamenii sunt mai uniți.

Mai jos vedeţi câteva imagini. Din păcate emoţiile trăite greu pot fi transmise.

Soarele meu

Cu miros de cafea proaspăt fiartă la ibric, cu mult soare, şi plină de optimism, îmi încep fiecare dimineaţă. Dimineaţa aceasta este mai deosebită, pentru că e ziua mamelor, femeilor, dar în primul rând, este ziua iubitului. El este cel care îmi apără lumina feţei alungând toţi norii supărărilor ce încearcă să-mi umbrească chipul în momentele grele. El este cel care mă răsfaţă dimineţile, care este tăcut zilele, şi care mă urmează ca un adevărat prieten, amant, soţ, tată şi frate, în toate aventurile mele nebunatice. Azi îi doresc mulţi ani înainte plini de dimineţi cu răsărit de soare, iar atunci când soarele va întârzia să apară, să ştie că este ascuns undeva după nori, şi ploia îi va goni, şi soarele iar va răsări. La mulţi ani, iubite!