Eşti dependent de Facebook dacă…

Sunt dependentă de fb, pentru că e unicul instrument care mă mai leagă de continentul bătrân, de care m-am despărţit recent. Nu-mi imaginez cum altfel aş putea şti ce se mai întâmplă cu Angela, Irina, Livia, şi mulţi alţii, pentru că suntem în era fb, care a luat bine din terenul scrisorilor simple şi a emailurilor. Să scrii o scrisoare, îţi ia maxim o oră, plus alte 15 minute pentru a merge la poştă s-o expediezi. Să stai pe fb, îţi permiţi zeci de ore, să arunci o frază, un status update, o poză. Noi am uitat cum arată hârtia, stiloul şi timbrul. Un laptop, chiar dacă costă muuuuuult mai scump, e mai prietenos parcă decât un plic. Fb ne uneşte, ne leagă, dar şi ne distanţează în egală măsură.

Ce folos să ştiu că Irina merge diseară la baschet? Dacă nu mai ştiu de ea, Irina de altă dată? Cea care mă ţinea la poveşti seri îndelungate. La ce bun să aflu că pe Angela o enervează cac.md, însă să nu mai ştiu de Angela mea, care nu se mai oprea din vorbit când ne întâlneam? Facebookul ucide cuvinte, emoţii, legături.  

Totuşi sunt dependentă. Pentru că aflu alte opinii şi păreri despre evenimentele abordate în presă; regăsesc colegi nevăzuţi de ani de zile; doar aici am posibilitatea să fiu prietenă cu Lorena Bogza, Nata Albot, Dorin Chirtoacă, Obama, şi multe alte personalităţi, în viaţa reală, un aşa privilegiu îl au foarte puţini oameni.

Am început să scriu acest post, pentru că am vrut să fac referinţă la un articol despre The top five signs that you’re addicted to Facebook, dar m-au cuprins sentimentele şi-a ieşit un post numai bun pentru Mioritica. După acele puncte, s-ar părea că nu sunt dependentă, însă simt că sunt parte a unei mase largi de oameni dependenţi de fb, care-şi iau micul dejun şi cina în faţa acestuia.

Eh, de-am petrece la fel de mult timp pentru descoperiri şi cercetări, am trăi probabil într-o lume în care să încapă fiecare şi unde toţi ar trăi bine.

Anunțuri

Înecul nu arată neapărat ca un înec

Am găsit un articol care merită să fie citit în primul rând de către fiecare părinte, şi în al doilea rând de toţi cei care se pregătesc să meargă la mare sau frecventează bazinul. Varianta engleză o găsiţi aici.

Voi reproduce în română doar partea cea mai importantă.

Deseori, ne imaginăm înecul ca pe un proces zgomotos, cu datul din mâini, picioare, strigăte de ajutor, aşa cum am privit la TV. În realitate, înecul se produce într-o manieră foarte liniştită.

Reacţia instinctivă la înec – este felul în care oamenii reacţionează pentru a evita asfixierea în apă. Este un răspuns deloc asemănător înecului clasic, văzut la TV. Este foarte puţină bălăceală, iar victima nu dă nici din mâini, şi nici nu strigă pentru ajutor. Înecul este cauza numărul doi pentru decesele în rândul copiilor de până la 15 ani. Din aproximativ 750 de copii care decedează pe parcursul unui an din cauza înecului, aproximativ 375 din ei se îneaca la doar 20 metri de părinte sau de un alt adult. În 10 la sută din cazuri, părintele de fapt va privi cum copilul său se îneacă, neştiind ce se întâmplă în realitate.

Iată cum arată Reacţia instinctivă la înec:

  1. Persoana care se îneacă nu este capabilă din punct de vedere fiziologic să cheme ajutor, decât în foarte puţine cazuri. Sistemul respirator a fost creat pentru respiraţie. Vorbirea este funcţia secundară. Mai întâi va fi realizată respiraţia, şi apoi vorbirea/strigătul.
  2. Gura persoanei care se îneacă, se scufundă şi reapare la suprafaţă în mod repetat. Persoana care se îneacă nu are suficient timp să stea cu gura la suprafaţa apei pentru a expira şi a inspira, şi pentru a chema ajutor. Când gura persoanei este la suprafaţa apei, aceasta expiră şi inspiră repede, întrucât începe din nou să se scufunde.
  3. Persoana care se îneacă nu poate să dea din mâini pentru a chema ajutor. Instinctele naturale o forţează să extindă mâinile în părţi şi să apese în jos pe suprafaţa apei. Astfel încercând să-şi ridice corpul pentru a ajuge cu gura la suprafaţă să respire.
  4. Persoana care se îneacă nu poate în mod voluntar să-şi controleze mişcările. Fiziologic, persoana care se zbate la suprafaţa apei nu poate evita înecul şi efectua mişcări voluntare cum ar fi datul din mâini, mişcarea spre un salvamar, sau către orice alt obiect care l-ar putea ajuta să se salveze.
  5. De la începutul şi pînă la sfârşitul, aşa numitului proces, Reacţia instinctivă la înec, corpul persoanei va fi în poziţie verticală în apă, fără vreo evidenţă de sprijin, ea putând să se zbată între 20 şi 60 de secunde în apă până ce corpul său se va cufunda total. (Sursa: On Scene Magazine: Fall 2006)

Aceasta nu presupune, însă, că o persoană care ţipă şi face multă gălăgie în apă nu este în pericol. Este o etapă, deseori, premergătoare înecului, care nu durează foarte mult, dar spre deosebire de înecul real, această persoană încă mai poate să se autosalveze prin a se apuca de inelele sau frânghiile de salvare.

Iată câteva alte semne specifice înecului:

  • Capul adâncit destul de mult în apă, gura la nivelul apei;
  • Capul înclinat spre spate cu gura deschisă;
  • Ochi de sticlă, incapabili să se concentreze;
  • Ochii închişi;
  • Părul peste faţă şi ochi;
  • Nu sunt folosite piciorele – poziţie verticală;
  • Respiraţie zgomotoasă şi rapidă;
  • Încercarea de a înota spre o anumită direcţie fără progrese;
  • Încercarea de a se rostogoli pe spate.

Aşadar, chiar dacă totul pare în regulă în apă, nu fiţi atât de siguri. Uneori, cea mai bună indicaţie că cineva se îneacă este că lipsesc semnele aparente de înec. Pentru a vă asigură, întrebaţi dacă persoana se simte bine. Dacă vă poate răspunde, probabil că sunt OK. Dacă însă se holbează fără noimă, probabil aveţi mai puţin de 30 secunde să ajungeţi la ea. Copiii care se joacă în apă fac multă gălăgie, dacă aceştia devin calmi, trebuie să vă apropiaţi de ei să vedeţi de ce.

Autor: Mario Vittone

Disclaimer: Părerile şi opiniile exprimate de autorul articolului nu aparţin neapărat Departamentului de Securitate Naţională sau al Pazei de Coastă a Statelor Unite (Department of Homeland Security or the U.S. Coast Guard).

Implică-te. Moldova sub ape!

Moldova e acoperită de ape.
Bilanţul este tragic. La ora actuală, inundaţiile au afectat 60 de localităţi din 14 raioane ale ţării. Trei mii de persoane au fost evacuate din faţa apelor, iar 487 de case au fost inundate, o persoană a murit, mai multe sunt dispărute. Cea mai puternică viitură se aşteaptă în această seara.

Te îndemn să ajuţi sinistraţii.

Poţi transfera o sumă de bani (fiecare leu contează), pe contul Serviciului Protecţiei Civile :

1) În lei moldoveneşti
Plătitor: ………………………………………………
Beneficiar: Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova – Trezoreria de Stat
Contul beneficiarului: 3357003
Codul fiscal al beneficiarului: 1006601000037
Contul trezorerial: 460100000000005
Banca beneficiarului: Ministerul Finanţelor Trezoreria de Stat
Codul băncii: TREZMD2X
Destinaţia plăţii: Inundaţii 2010

2) În dolari SUA (USD)
Plătitor: ………………………………………………
Beneficiar: Ministerul Finanţelor – Trezoreria de Stat
Contul beneficiarului: 3261584015
Codul fiscal al beneficiarului: 1006601000037
Banca beneficiarului: Banca Naţională a Moldovei
SWIFT: NBMDMD2X
Contul corespondent al BNM: Federal Rezerve Bank, NY, SWIFT: FRNY US 33, account no. 021087125
Destinaţia plătii: Inundaţii 2010 (460100000000005 – contul trezorerial)

3) În EURO (EUR)
Plătitor: ………………………………………………
Beneficiar: Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova – Trezoreria de Stat
Contul beneficiarului: 3261797815
Codul fiscal al beneficiarului: 1006601000037
Banca beneficiarului: Banca Naţională a Moldovei
SWIFT: NBMDMD2X
Contul corespondent al BNM: De Nederlandsche Bank N. V., Amsterdam, SWIFT: FLOR NL 2A, account no. – 060.01.26.226
Destinaţia plăţii: Inundaţii 2010 (460100000000005 – contul trezorerial).

Sau poţi trimite un SMS sau apela telefonic la unul din numerele.

Moldtelecom – apel la 090077774 (8 lei)
Unite, Amplus – SMS la 7474 (8 lei)
Moldcell – SMS la 7474 (8 lei), 9490 (10 lei), 9491 (100 lei)
Orange – SMS la 7474 (8 lei)

Antoniţa Fonari adună voluntari pentru a merge în sate să dea o mînă de ajutor. O puteţi găsi pe Facebook pentru mai multe detalii.

Implică-te, nu rămâne indiferent.

Surse: www.jurnal.md, www.unimedia.md, www.dse.md/cont

Patetic

Să previi este cea mai dificilă sarcină în orice problemă.
Să devii erou, cu tamtam, delegaţii, elicoptere şi bărci, este mai propice decât orice.
Limbajul corpului ambilor eroi, Filat şi Ghimpu, i-au tradat. A fost doar o deplasare de imagine. Punct. Acţiunea se face altfel. Prin indicaţii clare, precise, fără echivoc, cu implicarea profesioniştilor, investiţii masive în prevenire.
Pentru prevenirea ruperii digurilor trebuia trimisă armata, şi nu pentru salvarea câinilor şi mieilor, cum ne arată imaginile guvernului.
Pentru prevenirea ruperii digurilor trebuiau utilizaţi banii publici, bani care au fost folosiţi pentru deplasările acestor doi atât de scumpi de intreţinut funcţionari de stat.
La moldoveni totul se face altfel. Cineva se plimbă cu elecopterul, se preface că citeşte un document, şi se dă tare important şi abătut de soarta oamenilor. Mâine se deschid conturi, se invită populaţia să ajute sinistraţii. Digurile vor rămâne slabe, gata să se rupă la următoarea viitură. An de an. Şi iar ne trezim pe neprins de veste.
PREVENIREA.

Fenomenul Oleg Ciubotaru şi Facebook

Probabil mai mulţi şi-au pus întrebarea cine este şi ce vrea Oleg Ciubotaru. Dacă ai cont pe Facebook, înseamnă că ştii despre cine vorbesc. Activitatea lui Oleg este un fenomen des întâlnit în sfera social-networkingului, însă Oleg, până ce deţine întâietatea în social-networkingul moldovenesc, or nu este altă persoană la moment la fel de activită, promptă, spontană şi cu o asemenea putere şi rapiditate de generare de idei.

Nu, nu sunt fenomen, e doar o etapă în care sunt mai activ. Au aparut şi alte profile aş spune mult mai active, însă într-un domeniu mult mai îngust.

Cine este de fapt Oleg Ciubotaru, cel de după calculator?

Tatăl meu este director al clubului sportiv de judo „Mihai Viteazu”, mama – profesoară de muzică. Eu am făcut sport de la 4 ani. Mi-au plăcut cărţile, de mic visam să am acces la cea mai mare bibliotecă din lume şi să am răspunsuri practic la toate întrebările mele. Cam prin 1997 am aflat că există Internet, nu am conştientizat forţa lui. Acum îmi dau seama că visul copilăriei mele a fost materializat, iar accesul la cea mai mare bibliotecă e mai mult decât o banalitate acum. Am dorit să fiu campion olimpic la judo, însă am reuşit doar să fiu campion al ţării, şi al 7-lea în Europa la Sambo. Am dedicat mult timp sportului şi am rămas decepţionat de modul în care sunt promovate şi susţinute valorile în Moldova.

Nata Albot – 3800 prieteni, Lorena Bogza – 4900 prieteni, Vlad Filat – 4800, Tudor Darie – 1500, Dorin Chirtoaca – 4900, oameni publici care îşi fac PR pe fb. Spre ce număr de prieteni ţinteşte Oleg Ciubotaru şi ce vinde de fapt Oleg Ciubotaru?

Contul pe fb l-am facut prin 2007 însă nu am înţeles rostul lui, până am văzut că cu cât mai mulţi friends ai, cu atât mai multe informaţii ai pe news feed. De aceea, o perioadă am adăugat mulţi oameni (majoritatea pe care nu o cunoşteam) pentru a avea un news feed cu cele mai interesante noutăţi. Am descoperit aşa foarte multă lume, pe foarte mulţi i-am cunoscut şi offline. Mulţi au mers cu mine în tururile de prin Moldova.

Oleg, aş zice că eşti cel mai activ moldovean de pe Facebook, un adevărat watchdog al mapamondului moldovenesc. Cum ai numi într-o frază ceea ce faci tu pe fb?

Informare?

Care crezi că este impactul activităţii tale de pe fb asupra societăţii moldoveneşti?

Mi-aş dori mai mult ca lumea să se implice în schimbare. Mulţi preferăm să arătăm cu degetul, însă mai puţin să facem ceva util. Impactul – am făcut posibil ca mulţi tineri să beneficieze de tabere/şcoli de vară, alţii să ne cunoască ţara (tururi prin Moldova), alţii să poată să cunoască în direct politicienii noştri…

De la Sport la Politică, de la IT la Turism, social media, cultură… Ce domeniu te reprezintă de fapt cel mai mult şi în care încă nu te-ai implicat şi ţi-ar place s-o faci?

Am fost curios de mic, de la experimente chimice în podul casei, până la umblatul prin păduri zeci de km de unul singur. Sunt curios, îmi plac tendinţele noi ce apar în lume, vreau să fac parte din aceste tendinţe.

Povesteşte puţin despre fiecare proiect în care ai fost antrenat: Vacante.md, ThinkMoldova, Privesc.eu, Partidul Piratilor, etc. şi ce te motivează să investeşti atâta timp pentru fiecare?

Vacante.md e proiectul în care probabil am investit cel mai mult timp. O idee venită la o „bere”, transformată în realitate după multe nopţi nedormite şi mii de linii de cod scrise. Am vrut să fac ceva util în turism, o parte mi-a reuşit, o parte nu, continui să cercetez/dezvolt.

Privesc.eu – la fel a aparut într-o discuţie la o bere. Şi probabil e proiectul cu cel mai mare impact în spaţiul mediatic din ultimul an. Apropo, pe 5 iulie a împlinit 1 an.

ThinkMoldova – la acest proiect sunt implicat de ceva timp. Am avut ocazia să organizăm împreună mai multe dialoguri cu personalităţi notorii. La aceste evenimente încercăm să aducem oameni pe care tinerii nu pot să-i vadă într-un astfel de cadru, „semi-privat”. Mă bucur că am reuşit personal să-i aduc pe Ion Sturza, Mihai Ghimpu şi alţii. A fost o experienţă interesantă.

Vrem ca ThinkMoldova să devină o platformă pentru tinerii care au „seminţa” schimbării, să poată să se dezvolte, şi să transmită această idee şi altora.
Curând vom extinde ThinkMoldova şi în alte oraşe decât Chişinău. Vom dezvolta 4 proiecte dedicate în special educaţiei şi învăţării continue. Nu vom da cunoştinţe moarte şi inutile :). Cred că vom oferi şi posibilitatea multor tineri să obţină un job cu ajutorul nostru.

Partidul Piraţilor – sper curând să depăşească doar o comunitate de entuziaşti care vor să schimbe procesele atât de lente şi atât de aiurea pe care le avem în ţară. Prioritar pentru noi e sistemul de educaţie, sectorul IT&C, eventual transformarea Moldovei într-un centru important de dezvoltare a soluţiilor în IT… E de fapt un „partid” ce va reprezenta tinerii şi pe cei care se gândesc nu la pensii şi salarii plătite de STAT, dar doresc ei înşişi să-şi facă salariile, iar noi să avem posibilitatea doar să le oferim condiţii. Vezi că nu am inclus programe sociale, pensii şi alte „promisiuni deşarte” la care se întrec politicienii noştri. Va fi un sistem DEMOCRATIC, în care deciziile vor fi luate online doar prin votul majorităţii (tehnic e foarte simplu de realizat).

Am ocazia să mai dau şi o mînă de ajutor pentru site-urile: grigorevieru.md, posmotrel.eu, 2438km.md şi altele.

Soţia şi copilul tău au conturi pe fb? Petreci mai mult timp pe Facebook sau cu familia?

Pe fb stau când am ceva timp liber şi e pornit PC-ul 🙂 , sau poate stă activat un tab pe parcursul zilei, ceea ce nu înseamnă că stau şi mă casc toată ziua pe fb. Cu atât mai mult că am observat o tendinţă probabil negativă, numărul de ştiri pe care le am în news feed a scăzut. S-a plictisit lumea de fb?

Doar soţia are cont pe fb şi intră rar. Week-endul şi serile sunt pentru ei, probabil aţi observat că în week-end sunt offline, sau apar doar seara târziu.

Dacă nu ar fi fost fb şi Internet, cum te-ai fi exprimat şi ce profesie ai fi avut?

Tot ce fac eu e legat de Internet. Dacă nu ar fi existat Internetul aş fi fost în telecomunicaţii, ceea ce de fapt am şi studiat.

Facebook este o modă sau o necesitate?

E un tool de comunicare/socializare, plus e cel mai rapid (alături de twitter) mijloc de informare. 7 aprilie a demonstrat cu prisosinţă acest fapt.

Ce mesaj poate fi dedus din status-urile tale? Care este mesajul lui Oleg Ciubotaru către Moldova?

E timpul să ne respectăm concetăţenii (indiferent de etnie), şi să contribuim cât mai mult pentru a ne dezvolta ţara. Nu „ŢARA” ceva abstract, dar pământul pe care doresc mult să crească o generaţie nouă de copii liberi în gândire, cărora nu le va fi ruşine să spună că sunt din R. Moldova.

Mersi mult şi într-un ceas bun!

Preot moldovean?

De când sunt în Montreal nu încetez să mă minunez de lucrurile ce mă înconjoară, atât de simple, însă atât de frumoase, integre şi pline. În fiecare zi descopăr ceva minunat, un zâmbet, un om, o stradă, o casă, un sentiment. Totul este încă nou, diferit, mai bun, şi mai pozitiv parcă.

Mai fac paralele, chiar dacă ştiu că nu e relevant. Totuşi, să faci paralele între preoţii de aici şi cei din Moldova, cred că ESTE relevant. Până la urmă, sunt aceiaşi oameni, cu aceeaşi şcoală, cultură, educaţie, etc. Diferenţa, totuşi, este enormă. Am fost doar la două slujbe la prima biserică românească stabilită în Montreal, şi să spun că am rămas plăcut surprinsă şi impresionată, ar fi prea puţin. Acest Preot a ştiut să vorbească şi să transmită atâta bunătate celor câtorva zeci de enoriaşi care se adunaseră, cât să-mi ajungă pe mult timp înainte. Este acea bunătate şi lumină pe care n-am gasit-o, din păcate, la nicio biserică sau mănăstire din ţară.

Acum, premierul, din sursele sale (salariul deja l-a dat unei familii sărace; oare din ce surse mai trăieşte dacă e atât de milostiv?), ne trimite preot moldovean (cler al Mitropoliei Moldovei), să ne spovedească şi să ne lumineze cu credinţă. Oare câţi moldoveni vor alege să meargă la biserica unde acesta va ţine slujbe, sper fără conotaţii electorale?

Întâi „asociaţia comunităţii moldoveneşti”, acum religia, continuă să menţină acel hotar virtual chiar şi între diasporele româneşti de peste hotare. Nici aici, nu suntem lăsaţi să mergem la aceleaşi biserici, să ne bucurăm ÎMPREUNĂ de sărbătorile de Paşti şi de Crăciun, şi de Mărţişor, aşa cum era o dată, într-o limbă şi într-o credinţă, aşa cum se cuvine unui popor românesc. Pe cine sperie unitatea românilor de peste graniţele celor două state, unul de drept, iar altul artificial creat?

Interviu cu TINE

Am obosit să văd aceleași fețe, să citesc aceleași gânduri spuse de aceiași oameni. Vreau să aflu despre tine, cititorul simplu, omul de printre noi, cu viață ta banală, însă deosebită în felul său. Lansez o nouă rubrică Interviu cu TINE, în care voi publica, cel puțin o dată pe lună, un interviu cu o personalitate încă nedescoperită de marele reviste glamouroase. Dacă te afli în oraș, ne putem întâlni la o cafea să depănăm cuvinte; dacă mă citești de peste mări și țări, vom avea o discuție prin skype sau messenger. Așadar, te invit să-mi trimiți un mesaj în care să-mi spui de ce ai vrea să scriu despre tine. Scrisoarea poate fi trimisă la adresa: prindemclipa@gmail.com. Celelalte detalii le vom discuta prin email.