The Wealthy Barber – sau cum să te descurci bine din punct de vedere financiar

Un moldovean în Moldova analfabet din punct de vedere financiar supravieţuieşte uşor cu sfaturile despre managementul banilor, care nu-i prea vede, primite de la părinţi şi naşi. Dar un moldovean în Canada analfabet în materie de finanţe, într-un sistem financiar-bancar totalmente străin lui, se poate îneaca uşor în milioanele de oferte despre cum să investească, cum să facă economii şi cum să-şi asigure bunurile. Pentru început, când abia ajungi pe acest tărâm unde din orice poţi face bani, şi totuşi abia reuşeşti să supravieţuieşti de la o lună la alta, nu-ţi pui aşa probleme existenţiale, în scurt timp însă, fiind asaltat de atâta publicitate stradală, telemarketing, precum şi comunicând cu colegii, observi că este imperativ să începi să însuşeşti cum se „mănâncă” banii în acest sistem.

Despre finanţe aici nu se învaţă doar la şcoală, la fel ca şi despre literatură de altfel (dar despre asta într-un alt post), ci sunt o sumedenie de emisiuni televizate şi radio, de divertisment de sigur, care te ajută să găseşti răspunsuri la mai multe întrebări. În una din aceste emisiuni am aflat despre cartea lui David Chilton în care povesteşte în termeni financiari dar simpli, pe înţelesul oricărui muritor de rând, cum un frizer a ajuns bogat. The Wealthy Barber a fost publicată în 1989 şi încă mai apare în lista cărţilor cel mai bine vândute pe continentul american. În carte poţi afla în cele mai mici detalii despre cum să economiseşti, cum să investeşti banii pe termen lung, cum să-ţi faci un testament, cum să-ţi asiguri viaţa, casa, etc., despre diverse tipuri de investiţii posibile, care sunt avantajele şi dezavantajele. Citind cartea nu vei fi plictisit, ci împreună cu personajele vei parcurge câteva lecţii de bază teoretice, cu aspecte practice, cu conversaţii şi dezbateri şi nu în ultimul rând cu mult umor. Pentru noi veniţi este destul de utilă pentru că nimeni nu te va învăţa atât de amănunţit despre atâtea lucruri nouă străine.

Aşadar, te invit să găseşti cartea (eu am stat în rând vreo 3 săptămâni după ea), şi îţi doresc să devii la fel de bogat ca şi Roy, vestitul Wealthy Barber.

Viaţa pe contract

Din primele zile de la aterizarea pe continentul american, eşti practic impus să semnezi o sumedenie de contracte pe termen lung. Nu ai mult timp la dispoziţie să analizezi piaţa serviciilor, dar şi termenii contractului, căci ai nevoie să comunici, să închiriezi, să te deplasezi. Nişte necesităţi esenţiale pentru fiecare nou-venit.

Semnarea contractelor nu ar fi o problemă în sine, consecinţele însă constituie o mare bataie de cap pentru mai târziu. Aşa se face, că pui semnătura pe primul bail, termenul căruia este minim un an. Şi nu contează dacă ai găsit în scurt timp o locuinţă mai bună şi ca preţ, dar şi spaţiu, calitate, amplasare. Din moment ce este semnat contractul, trebuie să „înduri” toate consecinţele, inclusiv vecinii.

Primul cont bancar. Atâta timp cât ai bani poţi deschide un cont de checking, dar atenţie, primeşti vreo 40 de pagini de contract pe care efectiv nu ai timp să-l citeşti, şi nici când ajungi acasă nu-l mai citeşti pentru că termenii şi limbajul te depăşesc. Vrei cont de credit? Nicio problemă, laşi gaj $1000 pe un an de zile şi ai contul de credit. Chiar dacă mai târziu îţi găseşti servici, şi ai avea toate motivele să nu mai trebuiască să ţii gajul la bancă, tot nu vei primi banii tăi mai devreme de termen. Pentru moment, Visa îmi dă mai multe bătăi de cap decât beneficii. Dar dacă nu ai Visa, nu ai istorie de credit. Nu ai istorie de credit, uită de orice posibilitate de morgage sau împrumut.

Telefonul mobil în Moldova nu mai este doar un moft sau un obiect de lux de mult timp. Serviciile sunt ieftine, nu eşti legat de niciun contract, vorbeşti cu orele şi nu te afectează de loc la buzunar. Ajuns aici, ar trebui să uiţi toate astea. Aici, să nu ai telefon mobil e un lucru obişnuit, mai degrabă sa ai unul e un „realy?”, dapoi două per familie din două persoane. Pentru că telefonia mobilă e mult prea scumpă. Plăteşti dacă suni, dacă eşti sunat, dacă vrei să vezi cine te sună, dacă vrei să ai mesagerie vocală şi pentru orice alt moft suplimentar plăteşti! Şi de-ar fi doar asta. Din moment ce intri pe contract, eşti legat DOI ani de compania asta, chiar dacă apar altele cu oferte mai bune, şi chiar dacă realizezi că nu mai ai nevoie de el, telefonul, oricum eşti legat şi plăteşti minim $35 pe lună (50 minute intrari+ieşiri) pentru acest lux.

Internetul ţi-l iei minim pe un an, cu un contract în care eşti obligat să plăteşti pe întregul an înainte, chiar dacă îţi instalează netul peste 3 săptămîni de la semnarea (respectiv achitarea) contractului.

Ce-am vrut să spun, fiţi atenţi ce contracte semnaţi şi dacă aveţi nevoie de toate serviciile cu care sunteţi asaltat zilnic.

Aici, pentru cititorii de limbă rusă, un articol interesant la temă.