Reţete Canadiene

Sunt o sumedenie de retete pentru aselenizarea și integrarea de succes în Canada. Fiecare își alege reteta pe gustul său, fiecare experiență, pînă la urmă, fiind foarte individuală.

Pe noi Canada ne-a întîmpinat în plină iarnă. O iarna pe care n-am mai vazut-o din copilărie. Chiar în primele zile ne-a vizitat o furtuna de zăpada, așa ca să simțim întru totul unde de fapt am ajuns. Am descoperit un oraș alb, cu zăpadă pînă la genunchi, ninsoare cîteva zile la rînd, o ninsoare care pișcă bine obrazul. Doar cartierul latin și graffiti, văzut pe multe clădiri, mai dau puțină culoare orașului. Restul abundă în alb.

-20, frigul pătrunde pînă la oase, pielea ustură, tenul extrem de uscat, părul electrizat, discomfortul fizic ajuns pînă la extremă. Se pare că anume așa a vrut să ne întîmpine pe noi Canada.  Totuși, halucinația de nou, altfel, total diferit, ne mai purta pe străzile largi, extra largi, cu cladiri de toate formele, mărimile și culorile.

Iată doar cîteva ingridiente ale retetei noastre canadiene pentru început.

Orașul

Primele zile am cutreierat orașul, atît cît se putea, sau atît cît rezistam frigului. Oricum, mai mult de două ore, cu intrări regulate în cafenele, nu rezistam afară. Prima impresie la ieșirea din metro în centrul Montreal-ului probabil n-o voi uita niciodată. Totul era atît de gigantic! Cu toate că mai fusesem pe continentul American, această grandoare îți dă o senzație de om-furnică într-un mușuroi de furnici, care de altfel, nu prea se grăbesc.

Locuința

În căutarea locuinței, am colindat o groază de străzi prin centrul orașului; știam toate stațiile de metro la perfecție deja, parcă-aș fi fost montrealeză get-beget. Ultimul apartament pe care trebuia să-l vizităm ne-a dat cele mai multe bătăi de cap, și nu în zădar. Am găsit anunțul pe kijiji.ca doar cu o adresă de email. Am trimis o scrisoare în engleză, ca să primesc un răspuns tot în engleză, din care din păcate mai mult am dedus, decît înțeles. Iată mesajul:

Așadar, ne-am pornit cu noaptea în cap ca să fim pe loc la 10.00. Inițial am crezut că a vrut să zică că va fi între 10.00 și 14.00. M-am înșelat însă, fata a avut în vedere data de 10 la ora 14.00. Timp de patru ore, am colindat toată zona, iar la 14.05 a venit și persoana cu care urma să ne întîlnim. Am semnat contractul imediat, căci oferta era prea bună, mult mai bună ca engleza fetei. În 5 zile am primit confirmarea și în a șasea zi de la momentul semnării contractului, ne-am mutat la prima noastră casă canadiană!!!

Strada

Locuim în cel mai picant cartier al orașului, Ville Marie, cartier destinat în particular celor din categoria lgbt. Cred că majoritatea conaționalilor de sex masculin s-ar încadra perfect în acest anturaj din punct de vedere vestimentar. Și n-o spun cu răutate, ci din marea mea admirație față de ținutele vestimentare ale pămîntenilor mei. Cu toate că, probabil, ar mai avea multe de învățat de la acești tineri simpatici și foarte colorați, de la coafură, depilare, ținută, machiaj, pînă la pantofi.

Sărbători

Am savurat din plin atmosfera sărbătorilor de iarnă. Ah!!! Doar luminile cît fac! Și toată nebunia cumpărăturilor, cadourilor. Extraordinar! În sfîrșit plăcerea de a merge la un club a revenit, iar clubingul în sine a însemnat dansat și chefuit într-o mulțime de oameni de toate vîrstele și toate culorile. Nonconformismul localnicilor este ceva deosebit, care nu complexează și nici frustrează, care te lasă să fii cine ești cu adevărat. O senzație tare adînc inhibată, dar care puțin cîte puțin își dă de știre… Pentru prima dată de sărbători nu m-am simțit singură.

Mai pe scurt, reteta noastră se bazează pe savurarea fiecărei clipe trăite aici, pe acest nou pămînt. Zi cu zi, se fac mai multe zile de cînd suntem plecați, sau mai bine spus, de cînd suntem la noua noastră casă. În fiecare zi aflăm lucruri noi care ne fac adaptarea mai ușoară. Cert este că mai avem nevoie de mult timp să ne simțim canadieni, avînd în vedere imensa gaură de diferențe între sistemul de unde venim și cel în care am decis să ne stabilim.

Iar pentru mîngîierea ochilor, poftim și un nițel de poze:

Prinde clipa Canadiană

Acum cîțiva ani, o colega mă anunța că pleacă în Canada. Ăsta a fost începutul romanului meu Canadian.

În fiecare zi informațiile care ajungeau la urechile mele erau doar despre Canada. Canada în jos, Canada în sus! Exact ca atunci cînd îți pică la inimă un baiat chipeș și frumos, și naiba știe ce se întîmplă, însă peste tot îl vezi doar pe el. La fel și mie mi se întîmpla, să văd peste tot Canada. Parcă de-odată în tot orașul au apărut panouri publicitare cu Imigrare Canada; toți prietenii și cunoștințele nu încetau să-mi povestească istorii de succes ale imigranților moldoveni în Canada. Mai pe scurt, viața mea a devenit un continuu studiu al cazului Canada.

În cîțiva ani aveam să aflu despre țara Canada o sumedenie de informații. Date, cifre, nume de personalități, evenimente, radio și tv canadian nonstop, reviste, enciclopedii, franceza, au devenit pasiunile mele cotidiene, toate acestea pentru a putea vizualiza măcar un pic cum ar arăta pe viu Canada.

Și totuși, nicio iluzie, imaginație și niciun gînd nu este comparabil cu senzația pe care o primești în primele momente pe pămîntul Canadian. Într-o secundă, toate preconcepțiile mele despre Canada au fost spulberate. De fapt, mă aștepta un pămînt neimaginabil, o țară care nici în vis n-o poți visa. Canada, este de o mie de ori mai mult decît am crezut vreo-data că poate fi.

Așadar, te invit să parcurgi cu mine experiența Canadiană. Voi încerca săptămînal să public despre viața de aici și cum se trăiește prinzînd clipa.