Implică-te. Moldova sub ape!

Moldova e acoperită de ape.
Bilanţul este tragic. La ora actuală, inundaţiile au afectat 60 de localităţi din 14 raioane ale ţării. Trei mii de persoane au fost evacuate din faţa apelor, iar 487 de case au fost inundate, o persoană a murit, mai multe sunt dispărute. Cea mai puternică viitură se aşteaptă în această seara.

Te îndemn să ajuţi sinistraţii.

Poţi transfera o sumă de bani (fiecare leu contează), pe contul Serviciului Protecţiei Civile :

1) În lei moldoveneşti
Plătitor: ………………………………………………
Beneficiar: Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova – Trezoreria de Stat
Contul beneficiarului: 3357003
Codul fiscal al beneficiarului: 1006601000037
Contul trezorerial: 460100000000005
Banca beneficiarului: Ministerul Finanţelor Trezoreria de Stat
Codul băncii: TREZMD2X
Destinaţia plăţii: Inundaţii 2010

2) În dolari SUA (USD)
Plătitor: ………………………………………………
Beneficiar: Ministerul Finanţelor – Trezoreria de Stat
Contul beneficiarului: 3261584015
Codul fiscal al beneficiarului: 1006601000037
Banca beneficiarului: Banca Naţională a Moldovei
SWIFT: NBMDMD2X
Contul corespondent al BNM: Federal Rezerve Bank, NY, SWIFT: FRNY US 33, account no. 021087125
Destinaţia plătii: Inundaţii 2010 (460100000000005 – contul trezorerial)

3) În EURO (EUR)
Plătitor: ………………………………………………
Beneficiar: Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova – Trezoreria de Stat
Contul beneficiarului: 3261797815
Codul fiscal al beneficiarului: 1006601000037
Banca beneficiarului: Banca Naţională a Moldovei
SWIFT: NBMDMD2X
Contul corespondent al BNM: De Nederlandsche Bank N. V., Amsterdam, SWIFT: FLOR NL 2A, account no. – 060.01.26.226
Destinaţia plăţii: Inundaţii 2010 (460100000000005 – contul trezorerial).

Sau poţi trimite un SMS sau apela telefonic la unul din numerele.

Moldtelecom – apel la 090077774 (8 lei)
Unite, Amplus – SMS la 7474 (8 lei)
Moldcell – SMS la 7474 (8 lei), 9490 (10 lei), 9491 (100 lei)
Orange – SMS la 7474 (8 lei)

Antoniţa Fonari adună voluntari pentru a merge în sate să dea o mînă de ajutor. O puteţi găsi pe Facebook pentru mai multe detalii.

Implică-te, nu rămâne indiferent.

Surse: www.jurnal.md, www.unimedia.md, www.dse.md/cont

Cu cetăţenia ce facem?

Michaëlle Jean avea doar 11 ani când părinţii ei au emigrat în Canada. Au lăsat în urmă dictatura instaurată peste Haiti de către François Duvalier. Michaëlle îşi petrecea iernile în Quebec şi verile în Haiti. S-a şcolit la cele mai bune universităţi. A făcut jurnalism la Radio Canada şi CBC, implicându-se concomitent în activităţi de caritate. În 2005 a fost numită Guvernatorul General al Canadei, una din cele mai importante funcţii în stat, chiar dacă mai mult la nivel reprezentativ. Cu toate că trăieşte mai bine de 40 de ani în Canada, rădăcinile nu au fost uitate. A fost prima care a reacţionat la dezastrul din Haiti produs la începul acestui an. Iar Canada şi-a asumat rolul de lider în oferirea de asistenţă umanitară acestei ţări. Drept răsplată, pentru un serviciu impecabil în funcţia de guvernator general, dar şi pentru dedicaţia pentru Haiti, Michaëlle Jean este numită trimisul special al UNESCO în Haiti imediat după ce îşi încheie mandatul de cinci ani din funcţia ce-o deţine.

N-am citit nicăieri în presă că Michaelle Jean şi-ar depăşi atribuţiile, că şi-ar trăda patria. Or, despre care patrie putem vorbi în cazul ei? Ţara în care şi-a petrecut copilăria, care ia oferit identitatea care-o poartă şi nu poate fi schimbată? Ori ţara care i-a oferit adăpost în timpuri dificile, a şcolit-o şi a pregătit-o pentru un rol atât de important?

Dezbateri pe subiectul „patriotismului” am început a le avea încă dinaintea alegerilor din 2009, când mi se spunea că imigranţii din Canada n-au dreptul moral să participe la vot şi că cheltuielile legate de asigurarea accesului la vot nu ar fi justificate. Alţi sus-puşi funcţionari de stat îmi explicau că legal, legătura juridică cu o ţară este exprimată prin locul de reşedinţă permanentă pe care îl deţine un cetăţean. Şi atunci mă-ntreb, cu cetăţenia ce facem? Momentele subiective, precum cele de atașament de patrie, NEindifenţa faţă de tot ce se întâmplă în ţara în care te-ai născut, voi încerca să nu le ating aici. Mă interesează totuşi să ştiu dacă şi în acest an, li se va încălca dreptul imigranţilor moldoveni din Canada să voteze? Doar în Montréal locuiesc mai mult de 3000 de cetăţeni moldoveni, pe când, în alte ţări, cum ar fi Lituania, se asigură o secţie de votare pentru 15 alegători.

Thank You!

În Moldova am lucrat în 5 organizaţii diferite: de stat, internaţionale şi locale. În Moldova am observat că pentru a obţine un mulţumesc de la şefi trebuie să faci eforturi supraumane, să lucrezi 10 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, şi doar atunci când pleci să afli că ai fost apreciat, însă şi această apreciere fiind spusă cu o jumătate de gură. Nu, nu trebuie să fii perfect şi să ai angajaţi perfecţi, pentru că perfecţiunea rar se întâlneşte, însă atunci când spui un mulţumesc subalternului şi nu uiţi să-i aminteşti cât de mult înseamnă munca lui pentru companie, angajaţii devin mult mai motivaţi, chiar dacă au salarii mizere.

În doar trei luni de experienţă profesională canadiană, şi în doar 5 luni de Canada în general, am auzit mai multe „thank you for your wonderful job” decât în Moldova în întreaga viaţă. Flori, cărţi poştale cu un „Thank you, you are great!”, scrise chiar de mâna şefilor (nu de secretare), este un lucru normal aici.

Nu vreau să critic sau să-mi vărs frustrarea adunată în Moldova. Vreau doar să invit pe cei care au mai rămas acolo să înceapă schimbarea cu ei înşişi. Fiecare are un subaltern, chiar şi servitoarea sau şoferul companiei. Poţi începe să spui un mulţumesc pentru că ţi-a şters praful de pe masă sau pentru orice alt serviu făcut. Un mulţumesc nu costă nimic, însă aduce atâta satisfacţie, cât 10 salarii la un loc, în plus măreşte productivitatea de cel puţin 10 ori.

Aprilie îndoliat

Nu mai este o noutate şi nici descoperire că suntem un popor mioritic, în veşnică lamentare şi frustrare, dar în acelaşi timp fricoşi să supărăm pe cineva prin atitudine, nu ştim ce este verticalitatea şi principialitatea, ne lăsăm manipulaţi, şi rar când ştim încotro mergem.

Iată de ce atitudinea tinerilor, tineri care au avut şansa să vadă şi peste hotarele acestei mici ţărişoare, tineri cu orizontori mult mai largi, tineri sătui de putregai şi stat pe loc, tineri care au ieşit într-un pas şi cu o singură voce, cu o unică dorinţă, de a trăi mai bine, i-a speriat, dar şi i-a pus pe gânduri pe marii conducătorii ai micii Moldove.

N-au mai fost alte alegeri în Moldova în care tinerii au fost atât de implicaţi, şi-au stat treji până-n zori să afle rezultatele. A fost o noapte lungă, plină de emoţii, de priviri nedumerite şi întrebătoare, de ciudă, ură şi disperare. Iar luni, s-a lăsat o linişte de mormânt. Intrasem cu toţii în doliu. Ne-au fost spulberate toate speranţele pentru un viitor mai luminos. Şi de-am fi fost la fel de mioritici ca şi restul cetăţenilor devotaţi acestui pământ, poate mai stăteam în doliu vreo 3 zile, după care ne puneam din nou pe chefuri şi dezmăţ. Am avut însă păcatul să fim contaminaţi de alte adevăruri, de vest, de jazz, McDonald’s şi Sex on the Beach. Am crezut că putem fi o forţă destul de puternică pentru schimbare. Este oare un păcat sau naivitate să doreşti o schimbare spre bine?

Păcatul nostru a fost să fim destul de naivi să credem că noi NU putem fi folosiţi în cel mai antiuman mod posibil, manipulaţi în interesele lor, iar după „ispravă”, citaţi şi comenataţi până la absurd de toţi „taţii şi mamele noastre”. Taţi şi mame, pentru că cei care se folosesc în continuare de noi, sunt de vârsta părinţilor noştri, şi poate au şi ei copii… Diferenţa între ei şi noi este că ei niciodată nu vor înţelege pentru care idealuri luptăm noi, ei şi le interpretează prin prisma propriilor interese şi manipulează în continuare pentru blestematele de voturi.

Teroarea prin care am trecut în acele zile de aprilie, ne-a ogoit şi „ne-a învăţat” să ne căutăm de ale noastre şi să nu ne mai băgăm nasul unde nu e cazul. Pentru că dezamăgirea după evenimentele din 7-11 aprilie a fost de o mie de ori mare decât decepţia din 5 aprilie. Aripile tinerilor au fost tăiate pentru o generaţie înainte, sufletele lor au fost sfâşiate, tortura i-a pecetluit pentru întreaga viaţă. O realizare mult dorită de toate culorile politicului din păcate.

Aprilie va purta culoarea neagră în calendarul dar şi în sufletul şi memoria noastră.

O ţară de voronini

Încă n-am reuşit să privesc integral emisiunea Lorenei, până ajunge şi prin părţile astea, mai durează, deja ne-am obişnuit. Am citit însă comentariile şi presa cu privire la duelul, dacă-l putem numi aşa, între Cioara şi Lorena.

Oamenii se miră cum de un aşa agramat şi mincinos a putut să ne conducă ţara? Cum de un om care nu poate închega o frază structurată logic, fără nicio carismă, doar uitându-te la el, îţi vine să fugi la baie să vomiţi, un criminal prin mâinile supuşilor lui, etc., etc., a fost ales preşedintele ţării de majoritatea populaţiei şi încă s-a ţinut în tron două mandate la rând? Şi pe mine mă întrebau profesorii de la universitate, şocaţi, cum am ajuns să avem un guvern comunist?

E greu să găseşti răspuns la aceste întrebări, şi mi-e ruşine să dau răspunsuri, pentru că-i atât de evident! Nu în zădar este o vorbă foarte cunoscută care spune că fiecare popor îşi merită conducătorul/soarta. Apoi, dragii mei, vă rog să deschideţi ochii şi să vă uitaţi împrejur să vedeţi cine constituie majoritatea ţării? Cine îi învaţă pe copiii noştri? Cine sunt vecinii, fraţii, colegii noştri? Majoritatea sunt copia lui Voronin, pentru că avem o ţară de 40% de voronini, şi la chip, dar şi la vorbă şi gândire.

Câtă apă va curge pe Prut pân-om avea şi noi schimbările mult dorite, dar atenţie, fără mare osteneală? Nu ştiu. Pentru că probabil ne complacem mai mult să ne plângem de milă şi să tragem cu ochiul spre vestul luminos, decît să punem mâna pe lopată şi să strângem gunoiul din propria ogradă.

Despre Eurovision

No bene, s-a terminat și marea foială în legătură cu acest minunat show. Moldova a fost paralizată pe câteva săptămâni de Eurovision. Niciun alt eveniment nu a mai interesat poporul moldav, inclusiv subsemanta, atât de mult ca Eurovisionul, ei poate și Fabrica. Chiar și premierul Filat s-a arătat interesat, făcând spume la gură ca nu cumva să îndrăznească organizatorii să trimită pe cine nu trebuie. Căci așa este, organizatorii trimit, ei se sfătuiesc, ei te îndeamnă, și ei știu. Ideea e că concurentul care trebuie să plece, știe despre acest lucru încă până la depunerea dosarului de participare. Sau credeți voi că Nelly avea să participe anul trecut dacă nu era convinsă că pleacă? Să se mai pozorască încă un an? Voi însă, trimiteți sms-ri să se mai îmbogățească unii, să se mai promoveze alții, și să mai aibă ce discuta lumea pe FB. Că alte subiecte nu-s.

Partea bună a acestui show este că se mai descoperă talente noi, talente care sunt umbrite de marele VIP-uri autohtone. Pe lângă talente, mai are și TVM oportunitatea să învețe și să se dezvolte. Cel puțin am observat un mare progres în ceea ce privește organizarea, prezentatorii, show-ul. Încă un pas și suntem acolo, în Europa.

Și-acum despre Țira, că ăsta îi numele Olgăi. Ea este o fata tare talentată, știe să cânte live, are o voce puternică și deosebită, are piese bune, o ținută scenică pe măsură, știe să se miște și are experiență. E adevărat că încă nu și-a găsit stilul care s-o reprezinte, dar mai are timp. Olia a obținut deja multe premii. A zis de câteva ori că nu mai participă la Eurovision, dar se pare că ceva s-a întâmplat (vezi primul abzaț) și a câștigat Eurovisionul cel puțin aici, acasă. A învățat ROMÂNA, și pentru asta merită totul respectul și nu are aere, un lucru foarte rar întâlnit în zilele noastre.

Anul următor sigur va fi anul Mileniumului, fiecăruia îi vine rândul la vremea sa. Așa că mai potoliți-vă oameni și nu vă scremeți atât, pentru că poate nici Dzeu nu știa atât de bine cine va merge la Oslo precum au știut cei după cortine.

Ce ziceam eu mai devreme? Treziți-vă și nu vă mai lăsați atâta manipulați.

Oameni, opriţi-vă!

Oameni care au lucrat “pentru сomunişti” şi au luptat din umbră pentru NE-introducerea istoriei integrate, NE-introducerea limbii ruse ca limbă oficială, şi multe alte NE-uri pe care media niciodată nu le va aborda. Oameni profesionişti, cu verticalitate, impuşi din anumite cauze, în virtutea anumitor circumstanţe, să lucreze în Guvernul comunist. Oameni cu studii obţinute în occident, care se opuneau corupţiei, care împiedicau acte de corupţie. Oameni care nu au nimic cu politicul, însă au avut nenorocul să se intersecteze cu el, cu acest politic atât de scârbos. Aceşti oameni astăzi sunt izolaţi, izgoniţi din funcţii extrem de vitale pentru oamenii simpli, sunt marginalizaţi şi le sunt închise toate uşile. Vina lor a fost că au crezut că indiferent de culoarea politică, ei sunt necesari societăţii prin profesionlismul şi experienţa acumulată. Astăzi, societatea le întoarce spatele şi se face a uita toate câte le-au fost făcute. O societate cu memorie scurtă, manipulată de media aşa zisă – „liberă”, gata să latre la comandă. O societate care nu ştie să gândească obiectiv, dar cel mai important, să-şi formize singură părerea. Aceasta de fapt şi este tragedia poporului nostru.