Uite că plouă…

Uite că iar plouă
Şi mirosul acestei ploi mă duce departe, în codrii Moldovei, în tabăra de altă dată, cu ţipete şi râsete, şi iubiri tăinuite.
Uite că plouă
Şi e senin în sufletul meu, contrar norilor ce acoperă cerul.
Uite că iar plouă
Şi oamenii sunt mai trişti, mai grăbiţi, cu capul plecat, ascunşi sub umbrele.

De ce te ascunzi de stropii acestei ploi binecuvântate?
Lasă-i să-ţi ude creştetul. Uită umbrela şi mergi desculţ.
Descreţeşte-ţi fruntea şi ridic-o spre cer să fie stropită de ploia din mijlocul verii.
Priveşte cum plouă atât de mărunt, şi lin, şi liniştit, într-un dans valsat de lacrimile cerului pe propriile ritmuri de pic-cu-pic.
Uite că plouă…

Anunțuri