Renunţare

Am renunţat la multe în această scurtă viaţă. Cea mai semnificativă renunţare fiind poate consumul de carne. A venit spontan şi firesc. Mai sunt întrebată dacă am pofte… şi de fiecare dată răspund NU categoric. Abia acum înţeleg că niciodată n-am fost atrasă de mâncărurile din carne. Era mai degrabă un obicei, un mod de a trăi. Mă împac foarte bine cu legumele, fructele şi seminţele şi mă întreb dacă va veni o zi când voi începe, la fel de spontan, să consum carne? Sper să nu vină acea zi.

Azi, după ce n-am folosit dimineaţa crema de faţă, fondul de ten, şi celelalte chimicate care-mi fac tenul doar greoi şi obosit, m-am descoperit în oglindă la fel de frumoasă, şi mai luminoasă parcă. Am descoperit că cele 15 minute care întotdeauna nu-mi ajungeau dimineţile sunt câştigate, minute în plus pentru a savura cafeaua în mijlocul florilor din glastrele de la balcon, în răsărit de zi, flori care nu contenesc să se facă mai frumoase şi care se cer parcă a fi admirate. În total, voi avea cu 90 de ore pe an mai mult timp pentru mine, iar economiile făcute pe neprocurarea celor mai sofisticate creme le voi cheltui pentru călătorii şi zeci de alte descoperiri mărunte de care sunt pasionată.

Aceste renunţări îmi dau adrenalină, mă mobilizează să-mi regândesc viaţa în modul în care EU aleg să o trăiesc, şi nu după canoanele şi modurile impuse de societate. Aceste renunţări mă eliberează şi-mi dau aripi să pot zbura şi mai sus; simt cum lanţul social de care am fost legată atâţia ani se eliberează şi-n scurt timp va fi complet tăiat.