Îmi place curăţenia din Montreal, urăsc însă să fiu trezită de maşinile foarte gălăgioase dimineţile, care se ostinesc să aspire praful de pe drumuri până a păşi eu pe ele.
Îmi place aerul foarte curat al oraşului, însă nu suport căldura şi umiditatea din ultimele zile. De ce toată lumea îmi vorbea despre frigul din Canada (pe care nici nu l-am simţit), însă nimeni nu mi-a pomenit despre verile fierbinţi şi umede?
Privesc ciudat oamenii care îşi iau cina în Metrou, însă urăsc când cineva îşi deschide sticla de Sprite în tren şi stropeşte totul împrejur cu apa dulciu-verzuie.
Mă păleşte un dor să văd câini vagabonzi, copii care cerşesc, oameni care ţipă plini de furie. Liniştea şi calmul e dăunător unui creier mioritic.
Mă enervează vânzătoarea care îmi ia produsul returnat cu un zâmbet larg pe buze, îmi returnează banii şi încă mulţumesc îmi spune.
Mă umplu de furie când încerc să traversez o stradă pe bicicletă şi toate maşinile se opresc pentru a-mi ceda trecerea, iar alţi şoferi nesimţiţi îşi scot chiar capul pe geam şi mă îndeamnă foarte amabil să trec atunci cînd sunt nesigură.
Mă supără şoferul autobusului care-n fiecare dimineaţă îmi zîmbeşte şi-mi dă bineţe, iar la ieşire îmi urează o zi bună.
Eh, de atâtea supărări, nici nu mă trage să scriu pe blog. Prea tristă şi neinteresantă e viaţa aici. Nici măcar n-ai motiv să te superi, să trânteşti, să ţipi, să fii nesimţit. Ce ţară e asta?
Filed under: Canadiana | Tagged: Canada, Sistem | 5 Comments »