Sete de romane

Am dat o fugă în pauza de masă până la cea mai frumoasă bibliotecă ever să-mi mai împrospătez visele. Ultimul timp, am încercat să citesc din mini colecţia de carte cu care m-am pricopsit de la Marea vânzare de carte ce are loc în fiecare primăvară. Majoritatea cărţilor sunt de specialitate, pe care le studiez când am chef. Romane n-am citit de mult, de vreo lună cred. Ultimul a fost Maïna, un roman de dragoste, despre o tânără, fiică de şef de trib, care-şi urmează iubitul preferând o viaţă de aventură, departe de tradiţiile tribale. N-am dus la capăt lectura romanului, fie din insuficienţă de vocabular francez pentru a înţelege toate nuanţele, fie că-i scris într-o manieră mai puţin captivantă.

Între timp am mai început să citesc alte cărţi, fiind sigură că voi găsi una de la care să nu-mi pot rupe privirea, s-o citesc dintr-o răsuflare. Însă de fiecare dată mă trezeam cu gândul tare departe. În rezultat, cartea era returnată.

Cartea este ca şi vinul. Dacă ai prins gustul unui vin bun, matur, nu mai eşti capabil să serveşti vinuri proaste. Am avut marele noroc să-l descopăr pe Eliade fiind încă pe băncile şcolii, de atunci am citit tot ce am găsit de el în librăriile din capitală. Reveneam la unele romane de câteva ori. Le citeam ca o înfometată şi trăiam împreună cu personajele drama, aventura sau comedia. Azi m-am întors iar la el, pentru că mi-i poftă de carte bună. Am găsit chiar un roman pe care nu-l întâlnisem până acum, fiind de fapt prima lui operă publicată în volum, Isabel şi apele diavolului. Tot de Eliade am mai găsit un tratat de yoga, el fiind primul european care a adus în occident cunoşterea despre yoga.

Un singur lucru mă deranjează, fiind departe de tot ce e românesc, continui să citesc în română, şi nu cresc, nu descopăr alţi autori, care cu siguranţă sunt ascunşi undeva prăfuiţi pe rafturi. Aştept recomandări de carte bună, cu care să-mi pot croi visele şi să pot zbura în lumea imaginară a celui ce s-a trudit să pună universul său pe hârtie.