Aprilie îndoliat

Nu mai este o noutate şi nici descoperire că suntem un popor mioritic, în veşnică lamentare şi frustrare, dar în acelaşi timp fricoşi să supărăm pe cineva prin atitudine, nu ştim ce este verticalitatea şi principialitatea, ne lăsăm manipulaţi, şi rar când ştim încotro mergem.

Iată de ce atitudinea tinerilor, tineri care au avut şansa să vadă şi peste hotarele acestei mici ţărişoare, tineri cu orizontori mult mai largi, tineri sătui de putregai şi stat pe loc, tineri care au ieşit într-un pas şi cu o singură voce, cu o unică dorinţă, de a trăi mai bine, i-a speriat, dar şi i-a pus pe gânduri pe marii conducătorii ai micii Moldove.

N-au mai fost alte alegeri în Moldova în care tinerii au fost atât de implicaţi, şi-au stat treji până-n zori să afle rezultatele. A fost o noapte lungă, plină de emoţii, de priviri nedumerite şi întrebătoare, de ciudă, ură şi disperare. Iar luni, s-a lăsat o linişte de mormânt. Intrasem cu toţii în doliu. Ne-au fost spulberate toate speranţele pentru un viitor mai luminos. Şi de-am fi fost la fel de mioritici ca şi restul cetăţenilor devotaţi acestui pământ, poate mai stăteam în doliu vreo 3 zile, după care ne puneam din nou pe chefuri şi dezmăţ. Am avut însă păcatul să fim contaminaţi de alte adevăruri, de vest, de jazz, McDonald’s şi Sex on the Beach. Am crezut că putem fi o forţă destul de puternică pentru schimbare. Este oare un păcat sau naivitate să doreşti o schimbare spre bine?

Păcatul nostru a fost să fim destul de naivi să credem că noi NU putem fi folosiţi în cel mai antiuman mod posibil, manipulaţi în interesele lor, iar după „ispravă”, citaţi şi comenataţi până la absurd de toţi „taţii şi mamele noastre”. Taţi şi mame, pentru că cei care se folosesc în continuare de noi, sunt de vârsta părinţilor noştri, şi poate au şi ei copii… Diferenţa între ei şi noi este că ei niciodată nu vor înţelege pentru care idealuri luptăm noi, ei şi le interpretează prin prisma propriilor interese şi manipulează în continuare pentru blestematele de voturi.

Teroarea prin care am trecut în acele zile de aprilie, ne-a ogoit şi „ne-a învăţat” să ne căutăm de ale noastre şi să nu ne mai băgăm nasul unde nu e cazul. Pentru că dezamăgirea după evenimentele din 7-11 aprilie a fost de o mie de ori mare decât decepţia din 5 aprilie. Aripile tinerilor au fost tăiate pentru o generaţie înainte, sufletele lor au fost sfâşiate, tortura i-a pecetluit pentru întreaga viaţă. O realizare mult dorită de toate culorile politicului din păcate.

Aprilie va purta culoarea neagră în calendarul dar şi în sufletul şi memoria noastră.

Anunțuri