Fără nume

La început de aprilie prevesteam zile îndoliate, referindu-mă la doliul Moldovei. Nici nu bănuiam că timp de o săptămână se vor produce atâtea evenimente încât acest doloiu să nu fie doar al nostru, ci şi al unor popoare oarecum înfrăţite cu noi, popoare bătute de aceeaşi soartă, de a fi cândva sub călcâiul dictaturii sovietice, dar care, au avut propriile cursuri de dezvoltare anterior.

Atunci când o revoltă are loc într-o ţară în care locuiesc nişte buni amici, evenimentele te îngrijorează înzecit. Un bun prieten, Samat, îmi spune că-i este frică să nu genereze revoltele într-un război civil, că nu înţelege de unde s-au luat manifestanţii şi că se vede cu ochiul liber c-au fost plătiţi şi că-s nişte oameni suspicioşi. Samat zice că acum ca niciodată este determinat să părăsească ţara definitiv, pentru că nici aşa zisa opoziţie nu-i inspiră multă încredere şi că nu vede lumină în capătul tunelului. Îl înţeleg perfect pe bunul meu prieten pentru că şi al nostru 7 aprilie a determinat şi mai mulţi moldoveni să plece, să lase totul baltă, să-şi piardă speranţele.

Un alt bun amic, polonez, masterand în Suedia, îmi spune că pentru primele clipe credea că-i o glumă întârziată de 1 aprilie, vestea venită în dimineaţa zile de 10 aprilie. O dată ce va fi marcată cu negru în calendarul poporului polonez. În Polonia situaţia tinerilor este la fel de grea ca şi a celor din întreaga lume. Unui absolvent de facultate îi este greu şi durează până ce-şi găseşte un servici bine plătit; diferenţa este că în Polonia situaţia a devenit una mai mult sau mai puţin promiţătoare. Mai mulţi polonezi au început să se întoarcă în ţară pentru că flacăra speranţei se aprinseseră. Controversatul preşedinte era criticat, dar şi respectat de către popor, pentru că avea atitudine şi principialitate.

Din acest capăt de lume evenimentele de acolo sunt privite altfel, cu alt interes sau mai bine zis dezinteres. Consulatul general al Poloniei era pustiu duminică, iar evenimente din Kyrgystan i-au făcut pe câţiva canadieni să mai descopere o ţară pe harta lumii. Cert este că nouă ne mai pasă şi că trăim în două lumi paralele încă, lumea din Eurasia şi lumea Nord Americană.